Prostatita

1. Ce este prostatita?

Sunt anumite afectiuni specifice doar unui anumit sex si asta pentru ca afecteaza organe specifice fie doar pentru barbati, fie pentru femei. Din categoria acestor boli specifice face parte si prostatita, o afectiune masculina care intereseaza prostata. Desi foarte des intalnita, desi cu un potential patogenic important si cu rasunet asupra intregului organism, aceasta afectiune nu este foarte cunoscuta, des ignorata, astfel incat complicatiile sale devin din ce in ce mai prezente ca motive de prezentare la medic.

Prostatita este o afectiune inflamatorie, cu manifestari acute sau cronice, ce poate sa aiba o gama larga de etiologii, manifestari diferite in functie de agentul cauzal, evolutie varianta si complicatii care pot sa devina cat se poate de importante in lipsa unui tratament bine stabilit. Ceea ce trebuie mentionat este faptul ca prostatita este o afectiune care ar putea sa fie prevenita sau tratata din primele stadii, astfel incat cronicizarea sa nu fie posibila. Avand in vedere acest lucru este foarte important sa se cunoasca cat mai mult detalii despre aceasta boala.

Controlul medical regulat, reguli simple de igiena si dieta, reprezinta cheia spre eliminarea prostatitei din viata barbatului activ din punct de vedere sexual. Diagnosticarea prompta a bolii si tratamentul antibiotic au transformat aceasta afectiune intr-una desi destul de des intalnita, cu prognostic favorabil si 100% rezolvabila atunci cand este prinsa in faza acuta.

2. Ce este prostata?

Pentru a intelege cu adevarat prostatita, ar trebui sa se ofere mai multe informatii despre organul afectat. Astfel, prostata este un organ mic dar foarte important ce face parte din sistemul reproducator masculin. Rolul sau important este cel de a produce o importanta cantitate de lichid seminal, substanta esentiala pentru desfasurarea proceului reproducator. Prostata este localizata inferior vezicii urinare si in jurul ureterei si anterior rectului. Greutatea sa medie este de 11 grame, in mod fiziologic nu poate sa depaseasca 16 grame are o structura usor elastica si semana cu o castana.

Odata cu trecerea anilor si cu scaderea secreteiei de testosteron, apar modificari de “imbatranire” a prostatei. Acest organ devin din ce in ce mai mare, cu o structura ceva mai dura, pierzandu-si din elasticitate, caracteristici care devin fondul principal al celor mai multe afectiuni care ar putea sa apara si care trebuie sa fie tratate in mod eficient si cat mai rapid.

3. Clasificarea prostatitei

Precum este mentionat mai sus, inflamatia prostatie, traduce afectiunea numita prostatita. Totusi, sub acest termen se ascund o multime de anomalii atat anatomice cat si functionale, care ar trebui sa fie tratate in mod separat si asta pentru ca ofera tablouri clinice diferite si necesita moduri diferite de tratament. Cele mai importante tipuri de prostatita, diferentiate in primul rand din punct de vedere etiologic sunt urmatoarele:
 Prostatita bacteriana acuta;
 Prostatita bacteriana cronica;
 Prostatita idiopatica;
 Prostatita asimptomatica.
Cea mai analizata categorie de prostatita din punct de vedere medical este cea bacteriana acuta. Aceasta apare de cele mai multe ori la persoanele fara niciun fel de afectiune, in plina sanatate, detinand cel mai zgomotos tablou clinic, dintre toate tipurile de prostatita. Demn de mentionat este faptul ca tratamentul medicamentos este unul care trebuie sa fie institut de urgenta si asta pentru ca potentialul curativ este unul de 100% atunci cand suntem in forme acute, usor detectabile.

O infectie la nivelul prostatei, nu foarte virtulenta, cu un tablou clinic ceva mai tacut, poate sa treaca neobservata, ajungand cu usurinta in stadiu cronic. In acest moment, tratamentul devine unul ceva mai lung, mai complex, iar afectiunea se poate dovedi recurenta, influentand activitatea normala a prostatei, lucru deloc benefic pentru persoanele care sunt active din punct de vedere sexual. De asemenea, simptomatologia, desi stearsa poate sa devina din ce in ce mai incomoda si foarte greu de suportat.
In ceea ce priveste prostatita asimptomatica cronica aceasta se decopera in mod fortuit, la examene medicale screening. Desi tacuta, trebuie sa fie tratata in mod corespunzator, astfel incat sa nu existe riscul dezvoltarii complicatiilor sau scaderii eficientei functionale a prostatei.

Destul de problematica dintr-o multime de motive este prostatita idiopatica. Aceasta traduce existenta unui sindrom dureros pelvin, uneori insotit cu disfunctii erectile, in lipsa unui proces inflamator la nivelul prostatei sau a vezicii urinare. Simptomatologia revine periodic, necesitand un diagnostic, in lipsa factorilor etiologici cunoscut si mai ales, in lipsa unui rationament fiziopatologic, eradicarea afectiunii devine destul de grea, astfel incat se va orienta spre un tratament simptomatic.

4. Etiologie si factori de risc

Prostatita poate sa apara intr-o multime de situatii care trebuie sa fie cunoscute pentru a putea sa fie evitate. Pentru ca cea mai importanta cauza este cea infectioasa, agentii etiologici des incriminati sunt bacterii precum E. Coli, Klebsiella si Proteus, dar si anumite virusuri sau fungi cu tropism genital.

Factorii de risc care duc la contaminarea cu microorganisme patologice a prostatei sunt reprezentati in primul rand de infectiile recente urinare care ajung pana la nivelul vezicii urinare, bolile cu transmitere sexuala, unele manevre diagnostice sau terapeutice invazive de la nivelul tractului genital si urinar si chiar efectuarea de sex anal.

Persoanele in varsta care utilizeaza sonde urinare sau la care se efectueaza punctii vezicale, au un risc crescut de dezvoltare a prostatitei si de aceea trebuie sa fie tratati in mod profilactic. De asemenea, exista situatii ceva mai complicate din punct de vedere patogenic, in care infectia este una transmisa hematogen in cadrul existentei unei bacteremii.

Atunci cand ne referim la prostatita neinfectioasa, factorii de risc sunt slab reprezentati. Cei mai des intalniti dar care nu creeaza o legatura cu adevarat stabila cu aparitia bolii sunt reprezentati de efortul intens, cum ar fi ridicarea de obiecte foarte grele, ciclismul exagerat care poate sa irite si pur si simplu sa “loveasca” in prostata sau anomaliile de structura a cailor urinare. In ultimul caz, tratamentul poate sa necesite interventii chirurgicale, iar simptomatologia bolii o sa apara foarte devreme, chiar din perioada adolescentei.

Atat factorii de risc cat cat si contextul etiologic sunt foarte important de cunoscut de catre cadrul medical si asta pentru ca poate sa ofere informatii vitale despre modul de tratament care sa vizeze nu doar simpromatologia in sine ci si boala de fond, daca ea exista, pentru eradicarea completa a prostatitei.

5. Simptomatologia prostatitei

Indiferent de tipul de afectiune prezenta, in mod mai pregnant sau ceva mai sters, simptomatologia este aceeasi, asa ca trebuie sa fie cunoscuta, pentru a deveni semnalul de alarma al prostatitei. Pentru ca prostata este un organ care se afla la intersecta dintre sistemul urinar si cel reproducator, simptomatologia atinge ambele aparate si in acelasi timp poate sa ofere si anumite caracteristici sistemice care vor fi cat se poate de vizibile si suparatoare.

Avand in vedere ca prostata este situatia in apropierea vezicii urinare, polachiuria (urinarile dese dar in cantitati mici), disuria (urinarile dureroase), nictura (urinarile dese in timpul noptii) sunt cele mai frecvente si suparatoare simptome. De asemenea, pacientii reclama si aparitia problemelor de debit si pozitionare a jetului urinar si senzatia suparatoare de mictiune incompleta.

Afectarea functiei reproducatoare, din punct de vedere simptomatologic se traduce prin aparitia de dureri in perioadele de erectie si mai ales in momentul ejacularii (citeste despre ejaculare prematura), sensibilitate si chiar durere perceputa ca o arsura la nivelul extremitatii penisului.

Febra, frisoanele, greata si chiar varsaturile, astenia sunt stari care evidentiaza prezenta unui sindrom toxic moderat care trebuie sa fie tratat cat mai rapid. De asemenea, inflamatia prostatei, atunci cand devine foarte evidenta, apasa pe organele din jur ceea ce se va traduce printr-o sezatie dureroas, la nivelul platoului pelvin in totalitate, durere care este intensificata dupa consumul de alimente sau in timpul actului de defecatie.

S-a dovedit ca episoadele recurente de prostatita acuta sau mentinerea unei stari cronice poate sa influenteze starea psihica a pacientului, aducandu-l in fata unor episoade anxioase sau chiar de depresie care pot sa devina greu de tratat, mai ales atunci cand in cauza este o persoana tanara, activa din punct de vedere sexual.

6. Diagnosticul prostatitei

Un pas important dupa cunoasterea bolii este diagonosticarea sa, astfel incat tratamentul sa devina cat mai rapid si eficient. Pe langa cunoasterea simptomelor care devin cel mai important indicator de boala, controalele medicale screening si mai presus de toate cele care clarifica prezenta unor simptome, cauza si diagnosticul lor, sunt cei mai importanti pasi pe care ar trebui sa-i faca orice persoana care, mai presus de toate, isi respecta organismul.

Un marker foarte important al afectarii prostatei, mai ales prin aparitia inflamarii, este PSA-ul, antigenul specific prostatei. Acesta este relevant pentru afectiunile cronice, de aceea poate sa devina unul dintre cheile diagonsticului acelor forme cronice nu foarte simptomatice. In acelasi timp, PSA-ul reprezinta cel mai importat test diagonostic pentru evidentiarea unei hiperplazii de prostata, in stadiu incipient, astfel incat evolutia sa poata fi stopata.

Pe langa dozarea corespunzatoare, conform programului de screening al PSA-ului, diagonosticul afectarii prostatei si in speta a prostatitei se face, dupa aparitia simptomatologiei, prin prezentare la medicul de familie si apoi la urolog. Atat tabolul clinic cat si examenul clinic efectuat de specialist pot sa ridice suspiciunea de prostatita. Urmatorii pasi pentru confirmarea afectiunii, devin insa cat se poate de importanti si trebuie sa fie facuti atent dar rapid si urmand un fir logic al evenimentelor clinice.

Anamneza condusa corect, creeaza cel mai important cerc de “suspiciuni” clinic care trebuie sa fie urmate. Istoricul afectiunii, antecedentele persoanale, heterocolaterale, factorii de viata si mediu, sunt caracteristici esentiale, de o importanta mai mult decat graitoare, care trebuie sa fie stiute de catre medic, inainte de a se incepe diagnosticul clinic si paraclinic.

In ceea ce priveste diagonosticul clinic, simturile medicului pot sa fie edificatoare si in acest caz. Astfel, inspectia, palparea, percutia si mai putin ascultatia, ofera informatii despre afectarea organelor genitale externe, gradul de inflamare a prostatei si despre compresiunea pe care o face asupra organelor din jur. Aceste caracteristici sunt cat se poate de importante si sunt completate si de tuseul rectal, unul dintre cele mai importante examene care evalueaza prostata in mod clinic, oferind informatii despre marimea, consistenta si structura sa.

Examenul clinic trebuie sa fie completat de cel paraclinic. Acesta din urma este reprezentat de testele de sange care evidentiaza o eventuala infectie, mai ales daca are un aspect sistemic si origine bacteriana. De asemenea, prezenta markerilor inflamatori, proteina C reactiva si a fosfatazei alcaline, in principal, ajuta la detectarea oricarei inflamatii fiind sensibili dar nu specifici pentru prostatita.

Un grad de importanta marcant are examenul urinii. Sumarul de urina, evidentiaza prezenta leucocitelor, hematiilor si cilindrilor in urina, ceea ce poate sa pledeze pentru existenta unei infectii care trebuie sa fie tratata in mod cat mai eficient. Totusi si de aceasta data este vorba despre un examen sensibil dar cu o specificitate scazuta si asta pentru ca ofera informatii despre prezenta unei infectii dar nu si despre sediul exact al acesteia. Izolarea bacteriei in urina este foarte importanta pentru demararea tratamentului.

Ecografia, radiografia si in unele situatii CT-ul sunt examene imagistice foarte importante care ofera informatii clare despre prostata, definind forma, consistenta si afectarea organelor din jur. Aceste examene sunt mai mult decat importante, reusind sa puna nu doar diagnostiul pozitiv ci si cel diferential.

Diagnosticul diferential al prostatitei se face in primul rand cu infectia urinara acuta, simptomatologia fiind asemnatoare, in schimb functia sexuala nefiind afectata in cea de-a doua boala. Un diagonstic efectuat riguros, mai ales din punct de vedere imagistic poate sa faca diferenta in mod simplu. In acelasi timp, avand in vedere ca tratamentul este unul destul de asemanator, uneori reusita terapeutica poate sa apara chiar atunci cand suntem in fata unui diagnostic gresit, desi o astfel de situatie nu este deloc dorita.
In cazul prostatitei cronice, diagnosticul diferential se face cu hiperplazia benigna de prostata sau chiar cu cancerul de prostata, situatii delicate care trebuie sa fie cat mai corect evaluate, astfel incat rezultatul sa fie cel corect si niciun fel de greseala sa nu-si faca loc, mai ales pentru ca miza este una detul de importanta, nu pentru diagosticarea prostatitei ci pentru detectarea unei hiperplazii sau a cancerului.

Un subiect destul de sensibil este reprezentat de diferentierea prostatitei de bolile cu transmitere sexuala. Si in aceasta situatie atat diagonsticul cat si tratamentul trebuie sa fie efectuate cat mai rapid, astfel incat sa nu se creeze o diseminare a infectiei sau o cronicizare care devine foarte greu de sustinut, ajungandu-se in putine cazuri la vindecare completa.

7. Complicatiile prostatitei

Pe langa simptomatologia care, in unele situatii nu este deloc linistita, prostatita poate sa produca si anumite complicatii importante care merita sa fie cunocute si tratate.

Abcesul prostatic reprezinta una dintre cele mai importante complicatii locale, ce vine cu o simptomatologie si mai tipatoare, cu o stare generala proasta, necesitand tratament de urgenta si internare in spital.

Diseminarea hematologica a infectiei de la nivelul prostatei, poate sa duca la aparitia unui sepsis, care mai ales pe un organism tanar va creea o multime de probleme.

Febra puternica, frisoanele solemne, starea generala proasta, pierderea poftei de mancare, durerile puternice la urinat si defecatie, senzatia de arsursa la nivelul organelor genitale externe repezinta semne alarmante care tradeaza aparitia unei complicatii, de aceea, prezentarea la medicul urolog devine mai mult decat obligatorie. Starea septica reprezinta o situatie de urgenta care poate sa puna viata in pericol chiar si atunci cand punctul de plecare este o infectie relativ usoara, asa cum este prostatita.

Afectarea organelor din jur se face, in primul rand, prin compresia acestora, de aceea tratarea prostatitei duce si la tratarea afectiunilor anexe. O infectie urinara, provocata din cauza de staze la nivelul vezicii urinare, constipatie dureroasa, provocata prin compresiunea rectului si afectarea importanta a functiei reproducatoare, ajungandu-se in unele cazuri pana la sistarea capacitatii reproducatoare pentru o anumita perioada de timp, reprezinta alte foarte importante complicatii de care orice medic ar trebui sa tina cont in procesul de tratare a unei prostatite, mai ales atunci cand vine vorba de un caz cronic, netratat initial corespunzator.

8. Tratamentul prostatitei

Prostatita acuta este o afectiune care necesita tratament in principal antibiotic dar si simptomatic. De cele mai multe ori, aceasta boala se trateaza acasa, tinandu-se cont de un tratament strict, al medicului curant. Sunt cazuri – atunci cand ne referim la afectiuni foarte zgomotoase din punct de vedere simptomatic – in care tratamentul se va efectua in spital.

In urma unei antibiograme, se incepe un tratament antibiotic, oral, pentru momentele in care tratamentul sa efectueaza acasa si parenteral pentru situatiile care necesita internare. Tratamentul la domiciliu poate sa dureze pana la 3 saptamani, pe cand cel din spital, se initiaza parenteral, se continua pentru cateva zile apoi se incepe cu doze administrate per os. Antibioticul preferential face parte din clasa fluorochinolonelor, in schimb, alegerea corecta este cea impusa de catre antibiograma.

Pe langa tratamentul etiologic, se administreaza si tratament simptomatologic. In general acesta este reprezentat de administrarea de antialgice, antiinflamatoare nesteriodiene si de alfa1 blocante. Aceste medicamente au rolul de a permite golirea rapida si fara durere a vezicii urinare si de a elimina disconfortul simptomatic existent.

Este demn de remarcat ca un tratament corect este cel care contine si anumite masuri igieno-dieteice, care cuprind un regim hidric cat mai bogat, o alimentatie cat mai corecta, evitarea alcoolului, fumatului si alimentelor iritante si abtinerea de la intretinerea de relatii sexuale, pe parcursul tratamentului.

Incetarea tratamentului medicamentos, mai ales a celui cu antibiotice, se face dupa ce simptomatologia se remite si se primeste confirmarea biologica a eliminarii sursei de infectii, printr-o hemocultura si urocultura negativa la bacteria incrimitata pentru prostatita. Totusi, medicul urolog recomanda ceva mai multa atentia igieno-dietetica tuturor pacientilor care au trecut printr-un episod acut si asta pentru ca riscul de recurenta este cat se poate de important.

In ceea ce privestre tratarea prostatitei cronice, lucrurile nu stau nici pe departe la fel de simplu. Acest proces se poate dovedi unul cat se poate de avenoios, foarte suparator si chiar dezamagitor. Tratamentul devine mai mult simptomatic, astfel incat sa se mentina o perioada aparenta de acalmie clinica, fara disparitia semnelor de boala.

Baile de sezut si masajul prostatic, efectuate in mod corespunzator, asa cum indica medicul urolog sunt sugestii importante cu rol adjuvant care pot sa ajute la grabirea videncarii si la ameliorarea simptomatologiei. Totusi, efectuate incorect, aceste manevre pot sa devina periculoase, asa ca respectarea sfatului specialistului este esentiala si in acest domeniu.

8.1. Remedii naturiste

Persoanele care cred in puterea naturii pot sa se lupte cu prostatita, folosind anumite remedii homeopate. Printre acestea se numara si urzica, rosia patlagina, patrunjelul, varza, propolisul sau Omega3.

Rosiile, spre exemplu sunt surse foarte importante de licopen, un antioxidant puternic care poate a intareasca organismul si sa elimine radicalii liberi. Consumata sub forma de sucuri, rosia scade considerabil riscul de aparitie a cancerului de prostata (detalii despre cancerul ovarian in cazul femeilor) si in acelasi timp grabeste vindecarea unei prostatite, devenind un importamt remediu, demn de luat in sema.

In acelasi timp, urzica stimuleaza sistemul imunitar, ajutand organismul sa lupte eficient cu bacteriile si astfel sa trateze o posibila prostatita. Sub forma de ceaiuri sau sucuri, extractul de urzica se dovedeste a fi si un important antiinflamator, luptand activ cu procesul de inflamatie de la nivelul prostatei.

Propolisul, administrat mai ales sub forma de supozitoare devine si una dintre recomandarile medicilor si asta pentru ca aceasta substanta prezinta un efect complex asupra intregului organist, incurajand vindecarea dupa o afectiune bacteriala si mai ales inflamatorie. Propolisul prezinta si un important rol in ceea ce priveste profilaxia prostatitei, astfel sub forma de picaturi, in ceaiuri sau pe paine, se poate administra pe o perioada foarte lunga de timp.

Trebuie subliniat faptul ca toate remediile naturiste amintite mai sus, au o viza profilactica sau adjuvanta, dar in niciun caz de eradicare a bolii, astfel acest tratament trebuie sa fie facut in mod paralel cu cel medicamentos, antibiotic, fara de care vindecarea nu va fi posibila.

9. Profilaxia prostatitei

Din fericire prostatita este o boala care prezinta posibilitatea de prevenire, iar acest lucru este cat se poate de simplu, baza fiind reprezentata de respectarea unor reguli igieno-dietetice. Una dintre cele mai importante masuri profilactice este reprezentata de examinarile periodice la medicul urolog, chiar si in lipsa unei simptomatologii, prostata este un organ ce trebuie sa fie verificat periodic, astfel o vizita la medic este mai mult decat recomandata pentru orice barbat, indiferent de varsta.

Mentinerea unei igiene riguroase, consumul de lichide in cantitati ceva mai mari si protejarea in timpul contactului sexual normal dar si anal, reprezinta alte metode profilactice cat se poate de importante. In acelasi timp, medicii recomanda o viata cat mai echilibrata, cu efectuarea de miscare, evitarea alimentelor nocive, cum ar fi carnea in exces, ciocolata, alimentele foarte sarate sau iuti, consumul de cafea si tutunul. Constipatia trebuie tratata din primele momente ale aparitiei sale, fiind un factor favorizant a afectiunilor din sfera urinara si sexuala.

Analizarea si detectarea problemelor aparute la nivelul corpului reprezinta o alta metoda prin care se pot preveni o multime de boli. Desi barbatii nu sunt foarte receptivi la toate mesajele pe care le ofera corpul, acest lucru ar trebuie sa se schimbe, atunci cand se doreste prevenirea nu doar tratarea unor afectiuni.

10. Activitatea fizica si aparitia prostatitei

Din pacate, legatura dintre activitatea fizica si aparitia prostatitei, mai ales a celei neinfectioase nu este pe deplin inteleasa de catre pacienti, care tind sa exagereze, fie prin eliminarea sportului din viata lor, fie prin efectuarea lui in mod agresiv.

Sunt unele situatii in care efortul fizic devine o agresiune pentru prostata, de aceea trebuie sa fie evitat. In aceasta situatie se incadreaza si persoanele care lucreaza in constuctii sau in alte domenii in care se pune accent pe forta fizica. De asemenea, ciclisti pot intampina foarte des astfel de probleme de-a dreptul suparatoare. Totusi, efectuarea periodica de sport, in mod simplu dar corect, reprezinta o adevarata binefacere pentru prostata si nu trebuie sa fie ignorata. Urologii recomada miscarea zilnica, exercitiile cardio usoare si aerobicul, dar in niciun caz cele care solicita foarte mult zona pelvina sau spatele. Doar respectand aceste sfaturi medicale, activitatea fizica poate sa devina cel mai important adjuvant al profilaxiei si tratamentului prostatitei si in niciun caz un factor de risc.

Concluzii

Cele mai importante lucruri despre prostatita au fost exprimate ceva mai sus. Ceea ce este cert este faptul ca acesta afectiune este una inflamatorie, cu un substrat, de cele mai multe ori bacterian. Astfel, tratamentul antibiotic devine cea mai importanta arma de tratare a bolii. Simptomatologia este una caracteristica majoritatii afectiunilor infectioase din sfera urinara si genitala, astfel incat diferentierea clinica dintre o prostatita si o infectie urinara poate sa fie facuta destul de greu in unele situatii.

Ordonarea stilului de viata, adoptarea unor obiceiuri mult mai sanatoase, controlul medical periodic la urolog reprezinta cheia profilaxiei sau a tratarii precoce a unei prostatite, astfel incat sa nu i se lase posibilitatea de cronicizare, punct in care aceasta boala nu mai poate sa fie una eradicata ci doar tratata din punct de vedere simptomatic.

Desi prostatita nu reprezinta una dintre cele mai grave probleme medicale masculine, nu trebuie sa fie ignorata, auto-diagnosticul si mai ales auto-tratamentul fiind complet contraindicate. Complicatiile, expuse mai sus pot sa creeze o stare septica importanta sau pot sa compromita viata sexuala a barbatului afectat. Medicii recomanda responsabilitate, prudenta si respect fara de propria persoana, alegand doar ceea ce este mai bun pentru sine si asta pentru ca sanatatea reprezinta suprema comoara.