Herpesul genital si sarcina

Aproximativ 2% dintre femeile infectate cu HSV-2 vin in contact cu virusul in timpul sarcinii. 90% dintre aceste femei sunt subdiagnosticate, deoarece sunt asimptomatice sau au simptome subtile care sunt confundate cu alte patologii. Riscul de transmitere al virusului la nou-nascut de catre o mama infectata este foarte mare (30-50%) -daca mamele dobandesc herpes genital in apropierea nasterii. Pe de alta parte, riscul este mult mai mic (<1%) in randul femeilor cu antecedente de herpes recurente sau care sunt infectate in timpul primului trimestru al sarcinii. Probabilitatea de contactare a herpesului genital in timpul sarcinii este identica in toate cele trei trimestre ale acesteia. Siguranta aciclovirului, valaciclovirului si famciclovirului la femeile gravide nu a fost complet stabilita pana in prezent. La femeile gravide, terapia antivirala este folosita in principal in doua situatii: - tratarea unei boli grave sau a unei infectii primare; - pentru a evita o recurenta la sfarsitul sarcinii si pentru a preveni herpesul neonatal. Femeilor gravide care au un prim episod de herpes genital li se administreaza aciclovir pe cale orala, iar in cazurile severe de recurenta se administreaza intravenos. Desi terapia clasica de supresie in timpul sarcinii a fost facuta cu aciclovir, acesta fiind medicamentul cel mai studiat dintre toate antiviralele, in ultimii ani au existat mai multe studii care au utilizat valaciclovir de 500 mg, administrat oral din saptamana 36 de sarcina. S-a demonstrat ca acest medicament reduce semnificativ excretia de HSV si recidivele care necesita cezariana. Desi in cazul recidivelor usoare de la inceputul sarcinii exista controverse cu privire la tratarea sau nu a acestora, majoritatea specialistilor sunt de parere ca trebuie tratate recidivele. Cel mai frecvent utilizat medicament este aciclovirul de 200 mg administrat oral, cu exceptia cazurilor severe in care tratamentul trebuie administrat intravenos. Terapia supresiva la femeile diagnosticate cu herpes genital este indicata in saptamana 36 pentru a preveni recurenta la momentul nasterii. In prezent, operatia cezariana este optiunea pentru cazurile in care exista leziuni pe organele genitale ale mamei la momentul nasterii sau in absenta leziunilor genitale herpetice, in cazul in care a existat o infectie primara sau un prim episod genital non-primar in luna inainte de nastere. Este important de precizat ca operatia cezariana nu reduce complet riscul de transmitere a herpesului la nou-nascut. In orice caz, daca mama are leziuni herpetice sau antecedente de herpes genital, trebuie efectuata. Tratamentul nou-nascutului trebuie stabilit timpuriu si efectuat intravenos - la toti cei cu herpes neonatal sau cu factori de risc evident.