Gonoreea
Cuprins articol
Bolile cu transmisie sexuala (BTS) sunt infectii transmise prin contacte sexuale vaginale, orale, anale, sau chiar si prin incalcarea normelor de igiena intima. Contactele sexuale pasagere, neprotejate, pot avea un impact foarte puternic asupra cursului unei vieti, infectiile care pot fi contactate fiind atat cele cauzate de virusuri, cat si de bacterii – cele cauzate de virusuri pot provoca Hepatita B, herpes, HIV sau virusul papiloma uman, iar printre infectiile cauzate de bacterii, cele mai des intalnite afectiuni sunt chlamydia, gonoreeasi sifilisul.
1. Ce este gonoreea
Una dintre cele mai frecvente boli cu transmisie sexuala este gonoreea. Aceasta este o afectiune cauzata de infectarea cu bacteria Neisseria Gonorrhoeae, un microorganism ce infecteaza prin mecanisme patogenetice total diverse, persoanele de sex feminin fata de cele de gen masculin. Neisseria Gonorrhoeae este o bacterie de forma sferica, asemanatoare boabelor de cafea si este un gonococ patogen specific omului. Bacteria exista si se poate dezvolta in zone ale corpului cu temperatura mai ridicata, pe mucoasele tractului reproductiv, a colului uterin, in zone umede in general. Stabilita a fi o boala venerica foarte veche, poate una dintre cele mai vechi, gonoreea este o boala foarte des intalnita si, cu toate acestea, numarul cazurilor declarate, nici macar nu se apropie de numarul cazurilor reale. O alta metoda de transmitere a gonoreei este de la mama la fat la nastere.
2. Factori de risc in aparitia gonoreei
Infectia cu Neisseria Gonorrhoeae apare pe fondul unei instabilitati sexuale, al unui vartej de parteneri, fara respectarea igienei personale. Haosul vietii intime duce la repercusiuni greu de imaginat ce pot dezechilibra serios sanatatea unei persoane, motiv pentru care este recomandata precautie in alegerea partenerilor. Printre factorii care pot cauza gonoreea se numara:
2.1. Parteneri multipli
Fiind o boala venerica, in mod evident unul dintre factorii care duc la aparitia gonoreei este o viata sexuala dezordonata, cu mai multi parteneri. In aceste situatii, infectia se poate raspandi cu repeziciune, fiecare nou partener fiind intr-o foarte mare proportie predispus infectiei cu bacteria provocatoare de gonoree. Ca si raport, un barbat poate fi afectat la fiecare al 4-lea raport sexual cu o purtatoare de sex feminin a infectiei, iar o femeie poate contacta boala la fiecare al doilea partener infectat. Asadar, incidenta este mai mare in cazul doamnelor.
2.2. Un partener cu risc
Un partener constient de faptul ca intretine frecvent relatii sexuale fara precautie, fara sa ajunga sa cunoasca persoanele cu care intretine raporturi intime, ar trebui sa aiba decenta de a nu supune partenera/ul de viata la un pericol de acest gen. In plus, chiar daca infectia cu gonoreea a fost tratata, nu exista anticorpi care protejeaza in cazul unei ulterioare situatii de gen. Boala poate fi contactata chiar si de mai multe ori. Indiferent cat de mare ar putea fi atractia fizica fata de o persoana de notorietate, in situatia in care exista mai multi parteneri este vitala protectia sau chiar evitarea contactului fizic. Cateva momente de placere pot costa sanatatea.
2.3. Contact sexual neprotejat
O data cu aparitia prezervativelor, pericolul aparitiei sarcinilor nedorite si infectarea cu diferite microorganisme ar fi trebuit sa scada considerabil, daca nu chiar sa dispara. Insa lucrurile nu stau deloc asa; oricat de greu ar fi de crezut, oamenii continua sa se lase purtati de instincte si sa ignore posibilele complicatii. Astfel, contactul sexual neprotejat continua sa faca foarte multe victime – ca o estimare, de doua ori mai multe cazuri decat cele declarate. Numarul cazurilor reale este de fapt dublu fata de cazurile declarate.
2.4. Inceperea vietii sexuale la o varsta prea mica
Un alt factor important in contactarea unei boli cu transmisie sexuala este inceperea vietii sexuale inainte de termen. Pentru acest pas este nevoie de o constientizare a riscurilor la care se supun cei doi parteneri, de o asumare a posibilelor repercusiuni. Sunt foarte multi tineri care nu realizeaza importanta actului si se grabesc doar din teribilism. Gonoreea poate fi o urmare neplacuta a acestei precipitari, a ignorarii importantei actului sexual.
2.5. Transmiterea gonoreei de la mama la fat
In cazul mamelor purtatoare ale bacteriei ce genereaza gonoree, acestea pot transmite prin nastere naturala afectiunea catre fatul nou nascut. Din acest motiv se recomanda analize amanuntite si tratament adecvat, pentru ca fatul sa nu sufere.
3. Simptome
O foarte mare parte a celor ce sufera de gonoree nu prezinta simptome, desi perioada de incubatie este de 2 pana la 5 zile. Specialistii sustin ca semnele apar atunci cand gonoreea se extinde spre alte zone ale corpului.
3.1. Simptome la femei
Desi semnele initiale sunt usoare si pot trece drept o usoara infectie a vezicii urinare sau a vaginului, simptomele gonoreei includ urinari frecvente cu senzatii de usturime sau chiar dureri, prurit anal sau vaginal, sangerari, incontinenta, dureri in timpul contactului sexual sau chiar sangerari nejustificate, dereglarea ciclului menstrual, stare de oboseala nejustificata, febra, inflamarea glandelor Bartholin, iar ca si semne mai rar intalnite ar fi conjunctivita si durerile in gat. Gonoreea poate infecta uterul, cervixul si trompele uterine, ceea ce duce la sarcina ectopica si la infertilitate.
In timpul sarcinii, femeile cu gonoree pot fi asimptomatice, desi unele rapoarte au descris manifestari de endocervicita, ruptura timpurie a membranelor, coriomnioza, avort septic, retard de crestere intrauterina, prematuritate si sepsis postpartum. Cu toate acestea, frecventa este redusa deoarece este impiedicata avansarea bacteriilor in timpul sarcinii. Proctita se dezvolta in proportie de pana la 50% dintre femeile cu gonoree si poate fi singurul loc colonizat, care necesita specimene rectale pentru diagnostic daca este suspectat. Pacientii cu faringita gonococica sunt frecvent asimptomatici, iar faringele poate fi singurul loc colonizat.
3.2. Simptome la barbati
La barbati, simptomele pot fi mai deranjante decat la femei. Acestia pot avea secretii peniene, prurit anal, sangerari, senzatii de usturime. Odata raspandita in alte zone ale corpului, gonoreea poate provoca dureri articulare, eruptii, tendoane inflamate.
Multe infectii gonococice genitale sunt asimptomatice. Cu toate acestea, aceste infectii sunt mai susceptibile de a fi simptomatice la barbati decat la femei. Simptomele urogenitale de tip masculin includ semne de uretrita sau epididimita, cum ar fi disuria sau umflarea testiculara unilaterala. Barbatii cu infectii extragenetice ale rectului sunt adesea asimptomatici, dar pacientii pot prezenta semne de proctitis, cum ar fi constipatia, durerea rectala si sangerarea rectala. Cei cu infectii gonococice faringiene este foarte probabil sa nu aiba simptome, dar daca totusi sunt prezente, acestea pot include exudate in gat si excese faringiene.
Simptomele de N gonorrhoeae ii determina pe barbati sa solicite asistenta medicala inainte de aparitia complicatiilor, dar nu suficient de curand pentru a impiedica transmiterea la alte persoane. Majoritatea femeilor raman asimptomatice pana la aparitia complicatiilor – cum ar fi boala inflamatorie pelviana.
Mai multi agenti patogeni cu transmitere sexuala si non-sexuala, precum si anumite procese neinfectioase pot prezenta semne si simptome similare cu cele care apar in infectia cu N gonorrhoeae. Prin urmare, un diagnostic preliminar bazat pe istoric si examinare fizica ar trebui confirmat prin testarea microbiologica. Testul de amplificare a acidului nucleic este utilizat in mod obisnuit pentru confirmarea microbiologica initiala a N gonorrhoeae. In plus, pot fi necesare culturi care daca rezistenta la antibiotice reprezinta o preocupare. Pentru barbati, un tampon uretral este suficient, dar femeile trebuie sa primeasca un tampon vaginal sau endometrial. Indiferent de simptome, metoda trebuie implementata inainte de diagnosticul confirmat al infectiei cu N gonorrhoeae. Infectiile suspecte N gonorrhoeae sunt adesea tratate empiric.
3.3. Simptome la nou-nascuti
In cazul nou-nascutilor gonoreea poate provoca o inflamatie a glandelor oculare, a tractului respirator, a rectului si, in unele cazuri, poate duce la septicemie. Nou-nascutii expusi la gonoree in timpul administrarii vaginale pot dezvolta o conjunctivita acuta cunoscuta sub numele de neonator de oftalmie, sepsis, artrita si/sau meningita. Cea mai importanta masura preventiva pentru infectia gonococica neonatala este screening-ul de rutina si tratamentul femeilor gravide.
Colegiul American de Obstetrici si Ginecologi recomanda screening-ul (prin cultura endocervicala) numai la femeile insarcinate cu risc inalt la prima lor vizita antenatala. Colegul medicilor recomanda screening-ul tuturor femeilor insarcinate cu risc de gonoree si recomanda reanalizarea in cel de-al treilea trimestru. Metoda de screening recomandata ramane cultura endocervicala.
4. Diagnosticare
In vederea unei vizite medicale se recomanda renuntarea la contact sexual cu cel putin doua zile inainte de control, renuntarea la spalaturi vaginale sau a anumitor metode speciale pentru igiena intima, de asemenea se renunta la orice medicamente de orice origine, cu conditia sa nu fi fost recomandate tot de medic. Cu o seara inainte se fac spalaturi usoare cu apa calda si sapun, iar in dimineata vizitei medicale nu se mai fac deloc spalaturi.
Diagnosticarea se face in baza unor analize amanunţite, dupa cum urmeaza:
Analiza urinei de dimineata: Medicul poate solicita o analiza a primilor mililitri de urina eliminata dimineata. Se colecteaza intr-un recipient special aproximativ 10-15 ml de urina.
Frotiul bacteriologicdin vagin/uretra: Aceasta analiza este foarte elocventa in depistarea agentilor patogeni ai gonoreei in secretiile vaginale, in cazul femeilor si in secretiile uretrei, in cazul barbatilor. Procedeul nu este unul dureros si nu presupune complicatii, iar daca in urma analizelor se constata infectia, se realizeaza o antibiograma care are ca scop stabilirea tratamentului ce urmeaza a fi aplicat.
Analiza PCR: Poate fi efectuata ca masura suplimentara de siguranta, atunci cand realmente exista suspiciuni de gonoree, insa frotiul bacteriologic nu a depistat prezenta agentilor patogeni, fapt des intalnit in special daca vorbim despre infectia prezenta de un timp mai indelungat.
Alte analize: Gonoreea se asociaza in multe dintre cazuri cu alte boli cu transmitere sexuala, gen chlamydia, microplasma, tricomonaza, astfel incat este recomandat ca medicul sa dispuna efectuarea tuturor testelor ce ar putea identifica potentialele tipuri de infectie, pentru ca acestea sa poata fi tratate si eliminate complet.
5. Tratament
Fie ca este vorba despre constatarea semnelor ce indica infectia cu gonoreea, fie ca partenerul a fost depistat ca fiind infectat cu bacteria gonorrhaoeae, primul pas care trebuie facut este un consult medical de catre un medic de specialitate.
5.1 Tratament initial
epistata in faza incipienta, gonoreea poate fi tratata fara a genera complicatii cu antibiotice bazate pe cefalosporine, ceftriaxona, cotrimoxazol, kanamicina, cefizima. Este total contraindicata tratarea infectiei dupa ureche, cu antibiotice alese in mod aleatoriu. Nu doar ca tratamentul ar putea fi unul fara succes, dar ar putea sa dauneze si mai mult, ceea ce ar crea severe complicatii. Chiar daca partenerul nu este infectat cu bacteria, este de dorit ca si acesta sa urmeze un tratament, tot in urma unei recomandari medicale. Din pacate, studiile au demonstrat ca bacteria Gonorrhoeae a devenit rezistenta la antibiotic, cu siguranta si datorita faptului ca foarte multe tratamente au fost aplicate in mod neadecvat. Acest fapt determina in multe cazuri complicatii, deoarece bacteria nu mai reactioneaza asa cum ar trebui la medicatie.
Pentru cei care vor sa incerce si metode alternative de tratament, pot apela si remediile naturiste, de foarte multe ori eficiente in lupta cu dusmanii organismului:
Goldenseal: Este o planta de origine indiana, folosita de locuitorii tribului Cherokee, un remediu ce si-a dovedit eficienta inca de acum foarte multi ani, atunci cand locuitorii tribului din America de Nord il foloseau pentru a trata diferite afectiuni de genul gripei, infectiilor, afectiunilor gastro-intestinale si uro-genitale. Remediul poate fi folosit in foarte multe afectiuni alae organismului, cum ar fi toxiinfectii alimentare, helicobacter pylori, clamidioza, gonoree, TBC sau chiar pneumonie.
Echinaceea: Este un fel de panaceu, originar din America de Nord, in trecut folosita de bastinasi pentru a se trata in urma muscaturilor de serpi si a ranilor. Astazi ea este folosita in tratarea racelilor, infectiilor tractului respirator, infectiilor genito-urinare.
Uleiul de cocos: Are foarte multe proprietati ce il fac eficient in distrugerea microorganismelor ce ameninta organismul uman. Este bogat in acizi grasi si poate fi folosit atat intern cat si extern, indicat ar fi ca uleiul sa fie obtinut prin procedeul presarii la rece, in acest mod, toate proprietatile sale fiind pastrate intacte.
Zincul: Este un mineral cu rol foarte important in sprijinirea sistemului imunitar, cresterea numarului de celule albe, fiind foarte eficient si in tratarea gonoreei. Se pot consuma alimente bogate in zinc: seminte dedovleac, seminte de susan,nuci caju, stridii, fructe de mare, carne de vita, de miel, ciocolata neagra, crap, linte, iaurt, fasole, etc, sau se poate sprijini alimentatia cu suplimente naturale.
Usturoiul: Este renumit ca fiind un antibiotic natural. Datorita continutului puternic de alicina, acesta are puternice proprietati antibacteriene. Bucataria romaneasca foloseste foarte des usturoiul, atat in forma cruda cat si gatit, ceea ce il face foarte usor de introdusin alimentatie. Nu doar intern, usturoiul poate fi aplicat si extern sub forma de pasta pe zona indicata.
Vitamina C: Acidul ascorbic este un alt antibacterian puternic ce ajuta foarte mult la intarirea organismului. Vitamina C ajuta la reducerea senzatiilor de disconfort, la eliminarea bacteriilor, iar avantajul este ca vitamina C se gaseste in foarte multe fructe si legume.
Otet de mere: Puternic antimicrobial si antibacterial, otetul de mere poate fi folosit intern sau extern, aplicat pe zonele corespunzatoare sau adaugat in apa in cada de baie. Nu doar ca opreste raspandirea infectiei, insa poate ajuta si la eliminarea ei.
Ulei de arbore de ceai: La fel ca si otetul de mere, si uleiul dearbore de ceai – Tea Tree – poate fi combinat cu uleiul de cocos, aplicat pe o discheta de vata si cu aceasta poate fi tamponata zona indicata.
Aloe vera: Babbadensis Miller este singura dintre nenumaratele specii de aloe ce poate ajuta in tratarea gonoreei, celelalte specii fiind chiar contraindicate. Acest timp ajuta la eliminarea infectiilor din organism si pentru o eficienta maxima, poate fi combinat cu mierea de albine.
Mangosteen: Desi in Romania nu este foarte intalnit, Garcinia Mangostana este un fruct din SE Asiei, ce are o concentratie foarte mare de Vitamina C si automat, foarte mari proprietati antibacteriene. Fructul poate fi consumat ca atare sau sub forma de sucuri.
Clisme si spalaturi: Igiena este foarte importanta, astfel incat se recomanda in jur de doua clisme cu ceai de plante pe zi si, automat, spalarea zonelor intime.
Ceaiurile din palmier pitic, salcie neagra si gura lupului administrate chiar si de 6 ori pe zi ajuta foarte mult in tratarea gonoreei.
Odihna si sucuri de fructe: Sucurile de fructe sunt foarte indicate in aceasta dieta de eliminarea a infectiei gonoreei, iar odihna ajuta foarte mult la recuperarea organismului din slabiciune.
5.2. Tratamentul de urgenta
In cazul pacientilor care au nevoie de tratament de urgenta, care indica prezentarea clinica a gonoreei, specimene din locurile probabile de infectie trebuie trimise la laborator pentru a fi cultivate pentru specia N gonorrhoeae si Chlamydia cititi detalii). Testele de amplificare a acidului nucleic pot fi utilizate suplimentar sau in locul culturii, in functie de disponibilitate si de preferintele de laborator. Trebuie evaluata posibilitatea altor boli cu transmitere sexuala.
Se incepe terapia antibiotica adecvata pentru gonoreea cat mai curand posibil. Infectia cu chlamydia se gaseste frecvent la pacientii cu gonoree; astfel, terapia empirica cu antibiotice ar trebui sa ofere intotdeauna acoperire pentru ambele infectii la oricare alt pacient in afara de nou-nascuti. Infectia cu infectie gonococica la pacientii cu HIV pozitiv este tratata cu acelasi regim utilizat pentru populatia generala.
Reducerea durerii poate fi necesara pentru pacientii cu epididimita, boala inflamatorie pelvina si infectia gonococica diseminata. Aspiratia efuziunilor articulare purulente poate imbunatati confortul si recuperarea pacientului. Diagnosticul si tratamentul partenerului este important pentru a preveni reinfectarea si complicatiile. Trebuie desfasurata si consilierea pacientilor, sa se abtina de la activitatea sexuala pana la terminarea tratamentului complet, testarea si tratamentul partenerilor. Pacientii trebuie sa primeasca informatii si consiliere pentru a-i ajuta sa evite viitoare boli cu transmitere sexuala si sarcini nedorite.
6. Efecte secundare
In cazul femeilor, localizarea gonoreei in trompele uterine si in cavitatea pelviana poate insemna un lucru foarte grav si anume o sarcina extrauterina sau chiar sterilitatea, fapt ce si-ar pune amprenta pe intreaga existenta a unei femei, ce in foarte multe cazuri sufera atunci cand nu poate procrea. In cazul barbatilor, exista riscul micsorarii dimensiunii uretrei sau aparitia prostatei.
Problema poate deveni atat de grava incat gonoreea se poate extinde in tot organismul, generand dureri foarte mari de articulatii, tendoane, pot aparea eruptii pe piele, temperatura corpului poate creste pana la 38°C si, in cazuri foarte rare, poate conduce la aparitia meningitei sau a endocarditei infectioase, frecventa mai ales in cazul dependentilor de substante halucinogene. Dezvoltata pe fondul gonoreei, meningita se manifesta prin: aparitia durerilor de cap foarte mari, febra mare, varsaturi severe, iar in cazul endocarditei apar transpiratii, eruptii pe piele, dureri in piept, slabirea organismului etc.
6.1. Artrita gonococica
Artrita gonococica este cauzata de infectia cu gram-negativul diplococ Neisseria gonorrhoeae. In Statele Unite, artrita gonococica este cea mai frecventa forma de artrita septica. Cu toate acestea, in Europa de Vest, artrita gonococica este mai putin frecventa, probabil din cauza scaderii cu 70% a infectiilor gonococice in ultimele doua decenii. Desi patogeneza implicarii articulare este controversata, aceasta este in cele din urma o consecinta a infectiei gonococice diseminate. Artrita gonococica se manifesta fie ca o infectie bacteremica (sindrom artrita-dermatita), fie ca o artrita septica localizata. Sindromul artrita-dermatita include triada clasica de dermatita, tenosinovita si poliartrita migratoare.
Pacientii cu artrita gonococica necesita, de obicei, spitalizare initiala pentru terapia antibiotica intravenoasa; dupa imbunatatirea situatiei, acestia pot fi trecuti pe antibiotice orale. Spre deosebire de artrita septica de Staphylococcus aureus, artrita gonococica este rareori asociata cu distrugerea articulatiilor.
6.2. Conjunctivita bacteriana – Ochi roz
Conjunctivita este definita ca fiind o inflamare a tesutului conjunctiv bulbar si/sau palpebral (membrana mucoasa lubrifianta transparenta, care acopera atat suprafata ochiului, cat si captuseala inferioara a pleoapelor). Are numeroase etiologii, incluzand infectii de la diverse bacterii, ciuperci, si virusuri, precum si insulte toxice si alergice. Conjunctivita, cunoscuta si sub numele de ochi roz, este obisnuita – aproximativ 1% din toate vizitele medicale sunt legate de conjunctivita, afectand aproximativ 6 milioane de persoane anual, doar in Statele Unite.
Aproximativ 30% dintre pacientii cu conjunctivita infectioasa primara au confirmat conjunctivita bacteriana, desi 80% sunt tratati cu antibiotice. Etiologia bacteriana depinde adesea de zona geografica si de varsta, dar cele mai frecvente includ speciile: Staphylococcus, Streptococcus Corynebacterium, Haemophilus, Pseudomonas si Moraxella. Complicatiile pot varia de la iritarea usoara a corneei pana la pierderea vizuala severa, care se dezvolta in cazurile cauzate de bacterii extrem de patogene, cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae.
Semnele si simptomele conjunctivitei bacteriene, dincolo de conjunctiva injectata si edematoasa (inflamata), includ urmatoarele:
Foliculii sunt un semn al infectiilor virale oculare; pot aparea si in cazul conjunctivitei alergice cronice sau de hipersensibilitate;
Papilele pe conjunctiva tarsala injectata, observate si in conjunctivita virala si alergia oculara;
Descarcarea: Mai purulente decat in conjunctivita virala, cu mai multa materializare (in general, descarcare mucoasa de culoare alba, verde sau galbena) a marginilor pleoapelor si o dificultate mai mare asociata cu deschiderea pleoapelor dupa somn; pacientii pot raporta trezirea cu ochii „lipiti” inchisi;
Nodul limfatic preauricular marit: Frecvent in conjunctivita virala si neobisnuit in conjunctivita bacteriana, desi se gaseste in conjunctivita bacteriana severa cauzata de N gonorrhoeae;
Edemul pleoapelor: Deseori prezent in conjunctivita bacteriana, dar o afectiune usoara in majoritatea cazurilor; edemul pleoapei severe in prezenta unei descarcari abundente purulente ridica suspiciunea de infectie cu N gonorrhoeae.
7. Studii cu privire la gonoree
Albert Ludwig Sigismund Neisser este cel care a descoperit in 1879 agentul cauzator de gonoree. Aceasta infectie este generata de bacteria Neisseria gonorrhoeae, un gonococ Gram-negativ, ce se intalneste de obicei in pereche, asemanator unei boabe de cafea. Organismele pot fi observate intracelular, in interiorul leucocitelor polimorfonucleare. Patogeneza implica atasarea bacteriana la celulele epiteliale din coloane prin intermediul pilulei. Cele mai frecvente situsuri de atasare includ celulele mucoaselor tractului urogenital masculin si feminin. Proteinele membranei externe ajuta bacteriile in atasament si invazia locala. Invazia este mediata de adezine bacteriene si sfingomielinaza care contribuie la procesul de endocitoza.
Desi sunt cunoscute pericolele care pot fi intalnite in cazul contactarii unei boli cu transmisie sexuala, anual, foarte multe persoane sunt depistate a fi purtatoare ale infectiei cu gonoree. Studii recente efectuate la nivel mondial au demonstrat rezistenta tot mai mare a gonoreei la medicamentatie, existand chiar suspiciunea ca in curand boala nu ar mai putea avea remediu, a afirmat Manjula Lusti, doctor in cadrul departamentului de cercetare a BTS. O foarte buna dovada in acest sens a fost descoperirea penicilinei, care pentru un timp a fost foarte eficienta in tratarea gonoreei, insa in timp, bacteria a devenit tot mai rezistenta si aproape imposibil de vindecat complet.
Un alt specialist care a recunoscut versatilitatea si inteligenta bacteriei gonorrhoeae este Teodora Wi, medic specialist in reproductie umana in cadrul ONU din Geneva. Aceasta afirma ca nu exista substanta antibiotic la care gonoreea sa nu dezvolte rezistenta.
In publicatia medicala „Plos Medicine”, Wi a facut referire la doua studii asupra infectiei cu gonoreea, studiind 3 cazuri desfasurate in locatii diferite: Japonia, Franta si Spania, mentionand ca nici un antibiotic existent in acest moment nu si-a dovedit eficienta asupra bolii. In mod evident, remarca ea, acestea sunt cazuri care cu siguranta vor ajunge sa infecteze si alte persoane, si astfel numarul victimelor gonoreei va creste.
7.1. Studii privind gradul de rezistenta la medicamentatie
Neisseria gonorrhoeae a avut in istorie un mare succes in dezvoltarea rezistentei la fiecare agent antimicrobian utilizat pentru tratarea acesteia si se afla acum in primele trei amenintari privind rezistenta la antimicrobiana descrise de Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor.
Terapia dubla cu ceftriaxona si azitromicina a fost introdusa in 2011 in incercarea de a intarzia rezistenta suplimentara si acest lucru este deosebit de important deoarece aceste doua antimicrobiene reprezinta ultimele optiuni fiabile disponibile.
Ingrijorator, aparitia gonoreei cu rezistenta multipla devine din ce in ce mai rapida o realitate datorita esecurilor de tratament, chiar si dupa terapia dubla efectuata ca studiu in Marea Britanie si Statele Unite. Esecurile tratamentelor apar mai ales in infectiile faringiene.
Acum este larg acceptat faptul ca gonoreea faringiana contribuie, in mare masura, atat la transmisia gonoreei, cat si la dezvoltarea antimirobiana si este o zona tinta in eforturile de controlare. In plus, studiile recente sugereaza ca gonococii viabili pot fi izolati din saliva, determinand o reevaluare a strategiilor de transmisie si de control al gonoreei.
Avand in vedere acest lucru si fara vaccin eficient, trebuie avuta in vedere o noua abordare a tratamentului si controlului gonoreei.
Antisepticele ar fi, de exemplu, o optiune, care poate viza, in primul rand, infectia faringiana ca tratament topic
Notiunea de antiseptice pentru prevenirea sau tratamentul infectiilor nu este una noua si este, de fapt, o componenta importanta a controlului infectiilor in microbiologia si stomatologia clinica. Chiar si in cadrul sanatatii sexuale, compusii antiseptici au fost evaluati si utilizati inainte de descoperirea antibioticelor.
Unul din primele rapoarte, din 1917, descrie irigarea uretrei pentru tratamentul gonoreei, cu o solutie care contine citrat de potasiu, ceea ce a dus la prelungirea duratei bolii. Alti compusi utilizati in epoca pre-antibiotica pentru tratarea gonoreei includ mercur, azotat de argint, arsenic, antimoniu, bismut, aur si diverse condimente exotice, dar cu descoperirea penicilinei au fost marginalizate, mai ales ca antibioticul a fost mai eficient si mai putin toxic.
Chiar si asa, compusii antiseptici sunt inca cercetati in cadrul sanatatii sexuale, in ciuda descoperirii multor antibiotice. Acest lucru a fost in principal ca studii in vitro sau aplicare topica sub forma de geluri vaginale. De exemplu, s-a efectuat un studiu controlat randomizat in 1987, comparand 2g de metronidazol oral cu un pesar intravaginal de clorhexidina pentru tratamentul vaginozelor bacteriene si a gasit eficacitate egala. Mai mult, o revizuire sistematica a antisepticelor si a dezinfectantilor pentru tratament, a recunoscut valoarea acestor compusi si a solicitat cercetari suplimentare in acest domeniu.
Aplicarile intravaginale ale antisepticelor topice au fost de asemenea investigate pentru Chlamydia trachomatis si Gonnorhoae
Un studiu efectuat la Lyons a constatat ca trei compusi antiseptici, clorura de benzalconiu, clorhexidina si nonoxinol-9, protejeaza impotriva infectiei. Este important faptul ca, in timp ce studiul anterior a investigat capacitatea de protectie a antisepticelor, un studiu realizat ulterior, a evaluat eficacitatea a sapte microbicide comerciale ca tratament pentru Gonorrhoae, si a constatat ca toate au avut succes comparativ cu controlul.
Aceste studii scot la iveala dovezi nepretuite, chiar si ca o dovada a principiului ca pot exista optiuni alternative pentru tratament. Pe de alta parte, aplicarea intravaginala a antisepticelor pentru tratamentul gonoreei a fost evaluata doar in modele murine; eficacitatea si siguranta clinica la om nu a fost inca investigata. Flora vaginala este complexa si esentiala pentru mentinerea sanatatii vaginale. Orice antiseptice utilizate vor perturba invariabil atat flora, cat si organismul infectios, iar riscul de dezechilibru si complicatiile ulterioare este inca un risc de evaluat.
O alta zona de interes care a fost luata in considerare, probabil accidental, este constituita de antisepticele din cadrul lubrifiantilor comerciali
Doua studii descriu efectul inhibitor al diferitelor antiseptice asupra izolarii CT (clamydia) si NG (Gonoreea) si, desi tonul articolelor a fost mai in concordanta cu lubrifiantii care cauzeaza falsuri pentru testarea lor, se deschid noi cai in ceea ce priveste utilizarea de lubrifianti ca masura preventiva impotriva BTS. Acest lucru este relevant in special in cazul dovezilor recente care sugereaza ca utilizarea salivei ca lubrifiant este un factor de risc pentru gonoreea rectala la barbatii care fac sex cu barbatii, mai ales ca NG poate fi izolata din saliva.
Nu trebuie neglijat insa rolul faringelui in transmiterea NG si dezvoltarea antimicrobienilor
Exista suficiente dovezi care sugereaza ca, prin vizarea gonoreei faringiene, este posibil sa poata fi controlata transmisia. Deoarece patrunderea antimicrobiana in mucoasa faringiana este discutabila, in special cu antimicrobialele nou-evaluate, cum ar fi gentamicina, poate se poate dovedi mai eficienta ca si terapie adjuvanta cu antiseptice. Un studiu interesant prezentat la conferinta recenta BASHH de catre Dr Professor Kit a evaluat destul de bine rolul unei solutii de apa de gura comerciala, ca potential tratament pentru gonoreea faringiana. Acest studiu, si alte studii in vitro au constatat ca apa de gura a avut un efect inhibitor impotriva NG oferind o alternativa promitatoare la antimicrobiene.
8. Gonoreea si sarcina
Conform studiilor CDC, 40.000 de femei gravide sunt infectate cu gonoree anual. Astfel, in Statele Unite, apar in fiecare an aproximativ 650.000 de cazuri noi de gonoree. Si in cazul femeilor insarcinate, aceasta boala presupune o infectie bacteriana severa, ce se transmite prin intermediul actului sexual (vaginal, oral sau anal). Care sunt efectele gonoreei (una dintre cele mai cunoscute boli cu transmitere sexuala) asupra femeii insarcinate si a bebelusului? Care sunt cele mai potrivite remedii pentru aceasta problema? Tinand cont de raspandirea acestei afectiuni, intelegerea implicatiilor si tratamentul corespunzator reprezinta factori importanti pentru femei, cu precadere pentru cele ce isi doresc sa ramana insarcinate.
Gonoreea si nou-nascutii
In ideea in care pe parcursul sarcinii mama si copilul sunt interconectati, este inevitabil ca maladia sa nu fie transmisa de la mama la copil prin canalul de nastere. Tinand cont de sensibilitate noilor nascuti, bebelusii infectati de gonoree pot avea deseori probleme de vedere sau chiar sa orbeasca. Ca metoda de precautie, in majoritatea statelor occidentale, picaturile de ochi li se administreaza copiilor la scurt timp dupa nastere. Mai mult decat atat, bebelusii vor fi tratati si cu antibiotice pentru a se vindeca rapid de gonoree, acest tratament fiind aplicat in cazul in care doctorul este instiintat ca si femeia gravida sufera de aceeasi boala.
Gonoreea si sarcina
Exista posibilitatea unui risc crescut de pierdere a sarcinii pentru femeile care au fost infectate cu gonoree. Alte efecte ale infectiei pot fi: travaliu prematur, ruptura prematura a membranei, infectii ale sacului amniotic si ale lichidului amniotic.
Desi este una dintre cele mai cunoscute boli cu transmitere sexuala, la un control prenatal nu se efectueza teste pentru descoperirea gonoreei pentru ca medicii se orienteaza spre testarea specifica a altor infectii. De aceea, este recomandat ca femeia insarcinata sa fie foarte atenta si daca se suspecteaza de aceasta afectiune sa consulte imediat medicul specialist. Astfel, aceasta va beneficia de testele potrivite bolii, iar la nevoie (in cazul unui rezultat pozitiv) i se va administra tratament medicamentos, ce nu va afecta copilul. Mai mult decat atat, deoarece probabilitatea ca in momentul infectiei cu gonoree, femeia sa aiba totodata si Chlamydia este mare (aproximativ 40%), aceasta va fi tratata si pentru alte boli cu transmitere sexuala. Este important ca si iubitul sau sotul acesteia sa urmeze impreuna cu viitoarea mamica tratamentul si sa inceteze activitatea sexuala pana la finalizarea acestuia.
9. Profilaxie si control
Gonoreea este una dintre cele mai des intalnite boli cu transmitere sexuala, raspandita la scala larga in Europa (cu precadere la femei cuprinse cu varsta intre 15 si 19 ani, iar la barbati cu varste intre 20 si 24 de ani). In ceea ce priveste preventia, tratamentul si controlul gonoreei, se poate tine cont de urmatoarele aspecte:
Informarea
O mare parte dintre oameni nu cunosc insemnatatea unei boli cu transmitere sexuala, cu atat mai putin a gonoreei. De aceea, este important ca acestora sa li se aduca la cunostiinta ce presupune aceasta afectiune, cum se manifesta, cum poate fi evitata si in caz final, metodele de tratament. Conform unor statistici recente, apar anual 70 de milioane de cazuri noi, insa este probabil ca numarul sa fie chiar mai mare. Astfel, prin informare, numarul persoanelor infectate ar putea sa scada radical.
Controale medicale regulate
O buna metoda de prevenire a aparitiei gonoreei poate fi un control regulat la doctor si cererea unor teste pentru depistarea oricaror boli cu transmitere sexuala, inclusiv aceasta. De asemenea, se recomanda repetarea testelor la 7 zile de la incheierea tratamentului. Mai mult decat atat, controlul nu ar trebui evitat pentru ca reprezinta o procedura simpla, fara dureri, care dureaza intre 15 si 30 de minute.
Utilizarea prezervativului in timpul actului sexual
Indiferent de tipul de activitate sexuala incercata, este incurajata folosirea prezervativului. In fapt, aceasta este cea mai buna metoda de prevenire a aparitiei gonoreei. Astfel, multe cazuri dintre cele 70 de milioane aparute anual ar disparea.
Medicamente eficiente
Desi vaccinul impotriva acestei maladii nu a fost atestat in domeniul medical, exista medicamente (pe baza de antibiotic) care previn sau elimina aceasta infectie din corp. Exemple de antibiotice pot fi: ceftriaxona, doxicilina sau minociclina (reduce substantial riscul de dezvoltare a infectiei in organism). Atentie! Este recomandat controlul la un medic specialist in vederea obtinerii celui mai bun tratament.
Recunoasterea si tratarea tuturor partenerilor sexuali
Gonoreea este ca un ciclu vicios, iar ascunderea persoanelor cu care au fost intretinute relatiile sexuale ajuta la formarea acestui ciclu. Este deosebit de important ca toti cei cu care a intrat in contact sexual in ultimile 2 sau 3 luni cu o persoana infestata, sa fie tratati la randul lor pentru a reduce riscul de perpetuare a afectiunii si la alte persoane. De asemenea, este de dorit ca pana la terminarea tratamentului, partile implicate sa nu intretina raporturi sexuale cu alti oameni infectati sau mai rau, cu cei care nu au fost infectati pana in acel moment.
Concluzii
Infectia cu Nisseria Gonorrhoeae este una dintre cele mai des intalnite afectiuni cauzate de bolile cu transmisie sexuala, afectiune ce in unele cazuri poate genera complicatii serioase, mai ales datorita rezistentei bacteriei la metodele de tratament. Studiile i-au demonstrat capacitatea de rezistenta chiar si la antibiotice, motiv pentru care si raspandirea bolii se poate face cu usurinta.
Desi este o boala foarte veche, gonoreea reuseste sa faca destul de multe victime chiar si in zilele noastre, cand igiena poate fi pastrata cu mai mare usurinta decat acum cateva sute de ani, iar responsabilitatea si constientizarea riscurilor pot fi cele mai sigure masuri de preventie.