Chlamydia

1. Ce este Chlamydia?

Putini o recunosc dupa denumire, insa cazurile in care s-a pus ca diagnostic infectarea cu Chlamydia sunt extrem de numeroase, atat la noi in tara, cat si la nivel mondial, fiind una dintre cele mai raspandite infectii cu transmitere sexuala.

Chlamydia (chlamydia trachomatis) este o bacterie microscopica ce se poate regasi in tractul urinar si stratul superficial al organelor genitale la femei si barbati. Infectia cauzata de bacteria chlamydia poarta numele de clamidioza si se numara in randul celor mai raspandite infectii cu transmitere sexuala la nivel mondial, dar si in randul celor mai periculoase ca si complicatii in cazul in care ramane netratata. Pericolul cel mai mare este ca, facand parte din categoria infectiilor tacute (asimptomatice), clamidioza poate fi prezenta in organism fara ca persoana infectata sa simta vreun simptom al bolii, lucru ce o face uneori greu de detectat sau detectabila abia in momentul in care a avansat deja iremediabil catre diferite complicatii, putand duce chiar la infertilitate.

De aceea, este foarte important sa se cunoasca atat mijloacele prin care persoanele active sexual pot preveni infectarea cu bacteria Chlamydia, simptomele care apar de cele mai multe ori in urma contaminarii agentului infectios, cat si ce e de facut in cazul in care au anumite suspiciuni.

2. Epidemiologie

In mod paradoxal, desi se afla in cadrul celor mai raspandite infectii cu transmitere sexuala la nivel mondial, din cauza faptului ca de foarte multe ori ramane asimptomatica in cazul multor persoane este adesea nediagnosticata, astfel incat este dificil de exprimat un numar concret de cazuri inregistrate la nivel mondial. Totusi, Organizatia Mondiala a Sanatatii aproximeaza un numar de 100 de milioane de noi cazuri inregistrate anual la nivel global.

Cele mai multe cazuri sunt prezente in cazul persoanelor cu un debut sexual precoce (mai devreme de implinirea varstei de 18 ani), persoanele cu o viata sexuala neregulata cu mai multi parteneri necunoscuti si, bineinteles, care nu utilizeaza prezervativul ca metoda de contraceptie.

3. Patogeneza

Chlamydia trahomatis este o bacterie complexa, care combina in comportamentul sau unele caracteristici ale bacteriilor cu unele ale virusilor. Dimensiunile sale sunt comparabile cu acelea ale virusilor, dar are un perete celular tipic bacteriilor, prezinta ADN si ARN, multiplicandu-se prin diviziune binara. De asemenea, bacteria Chlamydia este destul de sensibila daca se actioneaza cu antibiotic.

Pentru a trece printr-un ciclu de multiplicare complet, bacteria are nevoie de aproximativ doua zile, urmand urmatorul circuit: prin intermediul procesului de endocitoza particulele elementare ale sursei infectante sunt captate de celulele organismului gazda,d upa un interval de 6-8 ore acestea transformandu-se intr-o forma neinfectioasa. Ulterior, dupa alte 12 ore corpul reticulat neinfectios este multiplicat in interiorul celulelor gazda, urmand ca la 1-2 zile de la infectare aceste particule reticulate sa produca elemente infectioase. In ultima faza, particulele sunt eliberate de celula gazda si sunt capabile sa infecteze si alte celule.

Dupa contactarea bacteriei, in primele doua zile, mucoasa tractului urinar se infiltreaza cu monocite si neutrofile. Un rol major il au celulele epiteliale, deoarece acestea, in urma contactului cu bacteria, secreta chemokine care atrag celulele inflamatorii si citokine, amplificand infectia. Astfel se produc si leziuni directe asupra tesutului. In cazul unei reinfectii, celulele organismului gazda recunosc imediat agentul patogen si este determinata activarea si atractia celulelor imune. Acestea elibereaza la randul lor alti compusi, cum ar fi proteazele, factori de coagulare si de crestere care duc la leziuni ale tractului genital.

Fiecare infectie si reinfectie declanseaza procesul inflamator, avand ca urmare leziunea genitala, fibroza si cicatrizarea. Studiile de specialitate au demonstrat ca vindecarea infectiei depinde de productia de IFN y a celulelor TH1, dar celulele T sunt implicate si in producerea leziunii.

Un singur episod infectios nu este suficient pentru a provoca infertilitatea (consecinta cea mai grava a bolii), dar in cazul reinfectiilor creste posibilitatea aparitiei complicatiilor, acestea ducand spre infertilitate.

4. Cauze

Afectiunea cunoscuta sub numele de clamidioza, este determinata de infectarea cu bacteria microscopica chlamydia trachomatis care poate aparea in celulele stratului superficial al tractului urinar sau a organelor genitale.
De regula, contaminarea se face in timpul actului sexual vaginal, anal sau oral neprotejat cu un partener purtator, pe fondul unui sistem imunitar slabit sau prin trecerea de la mama la fat. O viata sexuala activa cu mai multi parteneri necunoscuti creste riscul contaminarii, iar un organism cu un sistem imunitar precar este gazda perfecta pentru instalarea infectiei. In cazuri rare, infectarea se poate face si fara sa aiba loc un contact sexual, prin utilizarea produselor de igiena sau a lenjeriei de corp ale unei persoane contaminate.

Cei mai importanti factori de risc:
Contact sexual fara ca partenerii sa se protejeze prin folosirea prezervativului;
Parteneri sexuali multipli;
Partener sexual cu istoric medical necunoscut;
O viata sexuala inceputa precoce, inainte de 18 ani;
Sistem imunitar deficitar.

5. Simptome

Clamidioza este supranumita o infectie ”tacuta”, deoarece pana la 90% din persoanele cu clamidioza nu acuza niciun fel de simptome. De aceea, este foarte important sa se efectueze controale medicale periodice, chiar daca aparent starea de sanatate pare a fi una buna, fara modificari (mai ales in cazul persoanelor care au o viata sexuala neregulata). Cu atat mai mult este necesara o vizita la medic in momentul in care starea de sanatate prezinta modificari, iar la nivel genital apar anumite simptome.

Perioada de incubatie, cuprinsa intre momentul in care organismul a fost infectat si momentul in care primele simptome apar, poate dura zile, dar si luni de zile, desi, de regula, modificari ale starii de sanatate apar la 3-4 saptamani de la contaminare.

Totusi, atunci cand apar, simptomele cele mai des intalnite sunt:
la femei:
-usturime la urinat (disurie);
-scurgeri vaginale neobisnuite, insotite chiar si de sangerari;
-urina tulbure;
-mancarimi la nivelul organelor genitale (prurit genital);
-dereglarea ciclului menstrual;
-crampe la nivelul abdomenului inferior;
-dureri in timpul contactului sexual;
-urinari dese;
-umflaturi in zona genitala (inflamarea glandelor bartoliniene);
-oboseala neobisnuita;
-febra;
-sindromul Fitz-Hugh-Curtis;
-conjunctivita.

la barbati
-usturime la urinat (disurie);
-urina tulbure;
-cruste la nivelul superior al penisului;
-secretii vascoase din uretra;
-dureri in scrot si in perineu;
-sensibilitatea scrotului;
-febra;
-conjunctivita.

Exista cazuri rare in care afectiunea se descopera abia in momentul in care se pune diagnosticul crunt de infertilitate. Acestea sunt situatiile in care simptomele ori nu au existat deloc, ori au fost minime sau neglijate de persoana infectata. Descoperita la timp, infectia se trateaza foarte usor, iar efectele pe termen lung dispar.

De retinut ca printre cele mai frecvente semne ale unei infectii, care dau de gandit si in urma careia pacientul trebuie sa se prezinte cat mai repede la medic se numara:
senzatie de usturime si durere in timpul urinarii;
prezenta unor secretii anormale;
durere in zona lombara;
dureri ale abdomenului inferior;
febra;
greata;
sangerari vaginale;
durere sau senzatie de disconfort in timpul actului sexual.

6. Diagnostic

La aparitia unor simptome din cadrul celor enumerate mai sus se recomanda consultul medical de specialitate de urgenta, deoarece cu cat este pus mai repede un diagnostic si administrat un tratament, cu atat efectele infectiei sunt minimalizate. Intre medicii care pot pune un diagnostic corect se regasesc: medicul de familie, ginecologul, medicul internist, medicul dermatolog.

O persoana care suspecteaza o problema la nivelul organelor genitale ar fi bine sa tina cont de anumite aspecte inainte de vizita la medic:
renuntarea la contactele sexuale cu o zi-doua inainte de prezentarea la medic;
renuntarea la spalaturile vaginale sau la produsele de igiena intima cu o zi-doua inainte;
sa nu utilizeze supozitoare sau alte tratamente la nivel vaginal, decat daca au fost recomandate de medic;
pe cat posibil, sa nu urineze cu doua ore inainte de consultul medicului specialist.

Pentru stabilirea unui diagnostic corect, medicul va adresa diferite intrebari pentru a afla informatii care conduc la identificarea infectiei cu chlamydia: daca pacientul considera ca a fost expus la o boala cu transmitere sexuala, ce simptome prezinta, metodele de contraceptie folosite, daca a suferit in trecut de vreo boala cu transmitere sexuala, daca a descoperit umflaturi in zona genitala sau prezinta mancarimi sau secretii neobisnuite.

De asemenea, medicul va recomanda efectuarea unui consult ginecologic, teste urinare sau examen urologic (pentru barbati). Se pot supune analizei secretiile vaginale, uretrale, rectale sau oculare, in functie de simptomele acuzate de pacient.

Testul de sange – in cazul infectiei, anticorpii de tipul IgM si IgA apar inca de la inceputul bolii, la cateva saptamani de la infectare, reprezentand semnul unei infectii active. Daca nu este tratata si boala avanseaza, acesti anticorpi se transforma in anticorpi de tipul IgG, acest tip de anticorpi ramanand in sange o perioada mai mare de timp. Totusi, testul de sange nu este suficient de concludent pentru a identifica o infectie activa, atat detectarea anticorpilor, cat si absenta acestora, nu poate fi considerata un semn incontestabil pentru prezenta/absenta infectiei.

In plus, se recomanda monitorizarea anuala a tuturor tinerilor cu un examen anual, mai ales celor care au un comportament sexual la risc. De asemenea, femeile insarcinate trebuie sa efectueze teste pentru depistarea infectiei cu chlamydia, pentru a nu exista riscul sa fie transmisa la nastere copilului.

Fiind vorba despre o infectie cu transmitere sexuala, anumite persoane evita prezentarea la medicul de familie pentru tratarea acesteia. Totusi, chiar daca se opteaza pentru vizitarea unui medic specialist pentru diagnostic si recomandarea unui tratament, este necesar ca si medicul de familie sa inregistreze afectiunea in istoricul medical al pacientului, pentru o abordarea corecta a unor posibile situatii viitoare, cu atat mai mult cu cat pot aparea si alte infectii asociate infectiei cu chlamydia: sifilis, HIV, gonoree, vaginita bacteriana.

7. Tratament

Detectata la timp, infectia poate fi tratata foarte simplu si rapid cu antibiotic, fara sa provoace complicatii pe termen lung. De aceea, este necesar ca pacientul sa faca investigatii inca de la primele simptome.

Terapia cu antibiotic: medicul recomanda administrarea de doxiciclina timp de 7 zile sau o doza de azitromicina, tratamente ce au inregistrat succes in 95% din cazuri. Foarte important insa este sa se trateze partenerii/partenerul, pentru a nu exista riscul unei reinfectari. Pe perioada tratamentului raporturile sexuale sunt interzise, dar si timp de 7 zile dupa terminarea acestuia.

In cazul femeilor infectate pe perioada sarcinii, trebuie sa se aleaga un tratament compatibil cu sarcina. Gravidele pot sa urmeze cu amoxicilina sau eritromicina, la sfatul medicului specialist.

Este important ca tratamentul cu antibiotic sa se administreze conform prescriptiei medicale pentru a fi eficient. Daca, de exemplu, se omit anumite doze infectia nu va fi complet vindecata si exista riscul reaparitiei acesteia.

O alta modalitate de tratament este vaccinul antichlamidian, folosit impotriva infectiei cu Chlamydia. Acesta contine germenele modificat pentru a-si pastra antigenicitatea, dar a stimula sistemul imunitar, fara sa provoace infectia. Tulpinile vii atenuate folosite la vaccin se obtin prin cultivarea culturilor salbatice pe culturi seriate sau prin mai multe mutatii. Vaccinul viu atenuat supune organismului unui proces asemanator ca in cazul infectarii cu infectia naturala, ajutand astfel la stimularea sistemului imunitar si lupa impotriva bacteriei. Este un remediu sigur, asigura un raspuns puternic din partea organismului, insa nu este suficient in perioada postinfectioasa.

Vaccinul inactivat este obtinut prin tratament chimic sau termic. Prin comparatie cu vaccinul viu atenuat, vaccinul inactivat are dezavantajul ca poate avea componente nefavorabile precum endotoxinele sau componente ce diminueaza gradul de protectie. In plus, cel mai mare dezavantaj este dat de faptul ca este necesara revaccinarea, deoarece tulpinile din vaccinul inactivat nu au capacitatea de replicare.

In cazul in care simptomele persista sau se manifesta din nou la scurt timp dupa terminarea tratamentului, cel mai probabil este vorba de o reinfectie, nu de o ineficienta a tratamentului. In plus, este necesar ca tratamentul sa fie incheiat in totalitate, asa cum a fost recomandat de catre medic, chiar daca simptomele bolii dispar sau se amelioreaza dupa cateva zile pentru tratarea corecta si completa a infectiei.

In timpul tratamentului cu antibiotic pot aparea efecte adverse, cele mai frecvente fiind greata si varsaturile. Totusi, in cazul in care apar si alte efecte adverse greu de controlat trebuie consultat medicul de specialitate.

In plus, este necesar sa se efectueze un nou test de depistare a infectiei la 3-4 luni de la terminarea tratamentului, pentru a se verifica tratarea corecta si inlaturarea riscului de reinfectie.

Planificare unei sarcini dupa ce a fost urmat un tratament pentru chalmydia poate incepe la urmatorul ciclu menstrual, daca se constata ca simptomele bolii au disparut si partenerul a urmat si el tratament adecvat. In situatii in care o sarcina este identificata in timpul tratamentului, trebuie sa se informeze medicul care supravegheaza sarcina cu privire la acest aspect.

In cazul in care boala a ajuns deja in stadiul in care a degenerat in complicatii cum ar fi boala inflamatorie pelvina in cazul femeilor sau epididimita in cazul barbatilor, poate fi nevoie de un tratament intravenos care sa necesite internarea in spital.

8. Tratament naturist

Remediile naturale si eficienta acestora in tratarea infectiei cu chlamydia nu au fost suficient analizate de specialisti pentru a se putea trage concluzii pertinente. Uneori, utilizarea remediilor naturiste poate crea o falsa impresie de vindecare, deoarece, la cateva saptamani de la infectare boala poate trece intr-o etapa asimptomatica, dar lipsa simptomelor nu inseamna neaparat si vindecarea sau absenta infectiei. Totusi, persoanele care nu vor sa apeleze la medic, apeleaza la tratamentele naturiste, administrate in confortul propriei locuinte, dar recomandarea este ca un tratament naturist sa vina in completarea unuia alopat.

In general, remediile naturiste implica spalaturi la nivelul organelor genitale cu infuzii din plante medicinale sau consumul de ceaiuri, extracte sau capsule din plante cu potential imunostimulator. Utilizarea remediilor naturiste se admite numai daca se face in paralel cu un tratament de specialitate indicat de medic si numai daca se face la recomandarea medicului.

Prima optiune de tratament a pacientilor infectati este reprezentata de ceaiuri cu proprietati antiseptice si antiinflamatoare, consumate de cel putin doua ori pe zi (coada-soricelului, cimbru, musetel, brusture, amarant, nuc, frasin, mesteacan, sunatoare, galbenele, cretisoara, coada-calului). Un consum regulat, pe termen lung, ajuta la calmarea simptomelor si incetineste ritmul cu care afectiunea avanseaza.

Consumul de sucuri naturale este imunostimulator si ajuta organismul sa lupte impotriva bolii impotriva oricarei infectii, implicit si impotriva contaminarii cu Chlamydia. Este recomandat sa se consume in special sucuri de telina, morcovi, afine, ridichi, sfecla, spanac, lamaie si hrean. Legumele pot fi combinate pentru un amestec de vitamine complex.

Pentru a se elimina disconfortul provocat de infectie se pot administra capsule cu ulei de peste, ulei de catina sau radacina de valeriana.

Un alt tratament naturist destul de popular pentru proprietatile sale antiseptice este usturoiul. Acesta se poate consuma ca atare, 2-3 catei de usturoi zilnic sau se pot administra capsule cu usturoi. Usturoiul este renumit si pentru stimularea imunitatii, astfel incat este indicat a fi folosit si pentru prevenirea infectiilor de orice tip.

Un alt bun sustinator al sistemului imunitar este iaurtul. Consumul regulat de iaurt ajuta la refacerea bacteriilor bune din tractul digestiv, care sunt distruse mai ales de administrarea tratamentelor bazate pe antibiotice.

Supranumita ”antibiotic natural”, echinaceea este recunoscuta pentru proprietatile sale antifungice si antiseptice, ajutand in mod substantial la revigorarea sistemului imunitar si luptand impotriva infectiilor de orice tip, in special acelea ale aparatului respirator si aparatului genital.

Pentru uz extern local este recomandat extrasul uleios de musetel. Acesta se administreaza prin masaje ale abdomenului inferior, ajutand la calmarea durerilor.

9. Complicatii

Infectia cu Chlamydia se numara printre cele mai comune infectii cu transmitere sexuala la nivel global, iar un diagnostic pus la timp duce la vindecarea sa cu usurinta, in mod rapid. Depistata la timp si tratata corect, clamidioza nu va duce la aparitia altor probleme pe termen lung. Totusi, chiar daca a fost tratata, acest lucru nu protejeaza organismul de o noua reinfectare. La o noua expunere la bacterie, organismul va fi din nou infectat.

O infectie netratata cu Chlamydia duce la multiple complicatii pe termen lung, mai ales in cazul femeilor cand si o eventuala sarcina este pusa in pericol.

Astfel, in cazul femeilor complicatiile includ: boala inflamatorie pelvina, abcesele pelvine, inflamatia glandelor bartoliniene, endometrita, uretrita, cervicita, infertilitatea, epididimita, sindromul Reiter (artrita reactiva).

In cazul femeilor insarcinate, clamidioza poate determina aparitia unei sarcini extrauterine, avortul si nasterea prematura. De asemenea, aceasta duce la complicatii si la copil. Prin nasterea prematura, acesta este expus unui risc foarte mare pentru diferite complicatii ivite in cazul nasterilor premature. In plus, copilul care a luat contact cu infectia mamei poate prezenta greutate mica la nastere si poate face conjunctivita, infectii la nivelul gatului si nasului, otita, pneumonie sau alte complicatii intrucat nu are inca un sistem imunitar puternic si complet dezvoltat.
Si in cazul barbatilor infectati cu Chlamydia pot aparea complicatii in cazul netratarii: uretrita, prostatita (citeste articolul complet), dureri acute la urinare, infertilitatea.

Un alt factor de risc major il reprezinta contaminarea cu virusul HIV, deoarece persoanele infectate cu Chlamydia devin multmai sensibile in situatia expunerii la virusul HIV.

Alte complicatii care pot aparea: conjunctivita, proctita, inflamatia globilor oculari, dureri de cap, inflamarea ganglionilor inghinali, oboseala.

10. Chlamydia in sarcina

Infectia cu chlamydia nu trebuie neglijata in sarcina, deoarece, in primul rand, aceasta determina in foarte multe cazuri aparitia unor sarcini extrauterine. La o femeie gravida, in cazul in care sarcina s-a instalat in mod normal, infectia poate duce la nasterea prematura a fatului. Mai mult, daca fatul intra in contact cu secretiile vaginale infectate, acesta se contamineaza, lucru ce duce la aparitia conjunctivitei sau a pneumoniei la nou-nascut. De aceea, este important ca o posibila infectie sa fie identificata si tratata corespunzator inainte de sarcina. In situatia in care in perioada tratamentului clamidiozei, femeia constata ca este insarcinata, aceasta trebuie sa anunte imediat medicul ginecolog.

In orice caz, medicul ginecolog care supravegheaza sarcina va recomanda efectuarea unor analize pentru identificarea posibilelor infectii de la nivelul tractului urinar si aparatului genital. In cazul in care se constata infectia cu Chlamydia, este absolut necesara administrarea unui tratament. De regula, acest lucru se face in trimestrul al doilea sau al treilea.

Asadar, o femeie infectata cu Chlamydia trebuie sa constientizeze riscul transmiterii infectiei catre copil, intrucat studiile au aratat ca mai mult de jumatate dintre bebelusii nascuti de o mama ce avea boala netratata la momentul nasterii au fost infectati.

Ca simptome, in cazul bebelusilor, s-a constatat ca acestia au facut conjunctivita in primele zile de la nastere. Aceasta se manifesta prin inflamarea irisului si a interiorului pleoapei si inrosirea ochilor. Daca se pune un diagnostic corect si tratamentul este inceput rapid, rezultatele sunt de cele mai multe ori bune. O alta complicatie a infectarii copilului cu bacteria Chlamydia este aparitia pneumonie, in primele luni de zile de la nastere, afectiune ce-i poate pune viata in pericol pe fondul unui sistem imunitar nedezvoltat.

11. Chlamydia si infertilitatea la femei

Infectarea organismului cu chlamydia afecteaza fertilitatea atat in cazul femeilor, cat si in cazul barbatilor, daca nu se intervine la timp cu un tratament corect. Infectia cu chlamydia netratata duce la boala inflamatorie pelvina, care la randul sau avanseaza catre infertilitate. Aproximativ doua treimi din cazurile de infertilitate raportate sunt atribuite clamidiozei.

In cazul femeilor, o infectie netratata presupune prezenta bacteriei in uretra si col timp de cateva luni de zile, dupa care aceasta traverseaza cervixul si ajunge in trompele uterine, unde determina formarea de tesut cicatricial, ducand in timp la infertilitate.

12. Prevenire

Screeningul femeilor care au un risc ridicat sa manifeste infectie cu agentul Chlamydia poate sa previna sechelele la nivelul genital si a bolii inflamatorii pelvine. In cazul femeilor insarcinate, se reduce riscul unei nasteri premature sau a avortului, infectarea bebelusului si aparitia complicatiilor sau greutatea mica la nastere.

Femeile active sexual care prezinta factori de risc pentru infectarea cu Chlamydia (varsta sub 25 de ani, parteneri multipli cu istoric medical necunoscut, prezenta unor alte infectii genitale in trecut, nefolosirea prezervativului) trebuie sa-si monitorizeze anual sanatatea genitala, prin controale medicale de specialitate si analize sau chiar mai des de atat in cazul categoriilor la risc.

In plus, este necesar sa se foloseasca prezervativul ca mijloc de contraceptie si sa se testeze si trateze si partenerul in cazul unei contaminari, pentru a fi evitat riscul unei recontaminari.

Concluzii

Este important sa se evite pe cat posibil contaminarea cu o infectie cu transmisie sexuala, oricare ar fi aceasta, de aceea trebuie sa se discute deschis cu partenerii acest subiect inaintea inceperii contactelor sexuale. In cazul in care un partener prezinta simptome ale unei boli cu transmitere sexuala, contactele sexuale trebuie evitate, recomandandu-se vizita la medic pentru diagnostic si tratament.

De asemenea, este foarte importanta folosirea prezervativului in timpul contactului sexual, mai ales atunci cand nu se cunoaste foarte bine istoricul medical al partenerului, deoarece printr-un contact sexual neprotejat se pot transmite foarte multe boli, toate neplacute, unele chiar si netratabile.

In cazul in care se constata infectarea, trebuie administrat tratamentul indicat de medic si este necesar sa se tina cont de toate recomandarile facute de acesta pentru un tratament complet si eficient.

Chiar daca bolile si infectiile cu transmitere sexuala reprezinta un subiect tabu pentru multe persoane, este important sa se discute deschis cu partenerul sexual orice modificare aparuta, foste afectiuni sau suspiciuni prezente pentru tratarea corecta si evitarea recontaminarii.