Cancerul ovarian

1. Prezentare generala

Inainte de o discutie din care sa rezulte o definitie a cancerului ovarian, se impun cateva consideratii cu privire la ovare. Ovarele sunt organe de reproducere feminine care produc ovule. Din punct de vedere al marimii, ovarele pot fi comparate cu niste alune. Sunt situate in pelvisul femeilor, pe fiecare parte a uterului. La femeile aflate la maturitate, suprafata ovarelor este aspra, din cauza unor cicatrici mici care se formeaza in timpul expulzarii ovulelor. Ovarele produc hormoni caracteristici sexului feminin: estrogen si progesteron.

Corpul uman este constituit din mai multe organe, la randul lor, acestea sunt compuse din celule care cresc, se multiplica, au o viata si apoi mor. La modul general, cancerul apare atunci cand celulele din organismul uman ajung sa fie anormale, cresc si se multiplica fara control. Astfel se intampla si in cazul cancerului ovarian: celulele sanatoase sunt afectate de o mutatie genetica si, prin urmare, se multiplica necontrolat si se trasforma intr-o tumora.

Asadar, cancerul ovarian este o tumoare maligna, o boala extrem de periculoasa care afecteaza nu mai putin de 200 000 de femei pe an, la nivel global. Cu simptome nespecifice si diagnosticat, de obicei, foarte tarziu, intr-un stadiu in care medicina se dovedeste neputincioasa (de regula, stadiile II si III) deoarece s-a ajuns la metastaze, cancerul ovarian are o mortalitate mare.

In Romania, spre exemplu, dupa cancerul uterin, cancerul ovarian ocupa locul al doilea in randul cauzelor de deces care privesc cancerul genital. Desi poate sa afecteze persoane de sex feminin indiferent de varsta, inclusiv fetite de varste mici, cel mai frecvent se inregistreaza in randul femeilor tinere si de varsta medie.

2. Tipuri de cancer ovarian

2.1. Tumorile epitaliale si tumori ale celulelor germinale

Pana in prezent au fost identificate aproximativ 40 de tipuri de cancer ovarian. Desi clasificarea este foarte complexa, cele cele mai importante sunt:
– tumorile epiteliale (90% din cazuri);
– tumori ale celulelor germinale (10% din cazuri).

Tumorile epitaliale includ:
– Tumori seroase. Cele mai frecvente tipuri de cancer ovarian sunt adenocarcinoamele seroase. In cele mai multe cazuri, la momentul diagnosticului, au o dimensiune medie de 15 cm si au prezenta bilaterala.
– Tumori mucinoase. Acestea reprezinta 15% din tumorile ovariene maligne. Numele acestei tumori provine de la mucina, o substanta care se intinde pe toata cavitatea peritoneala. Tumorile mucinoase sunt foarte frecvente la femeile tinere. De regula, sunt diagnosticate in stadii incipiente si au un prognostic mai bun decat tumorile seroase.
– Tumori endometrioide: In ceea ce priveste incidenta, reprezinta 15-25% din cazurile de cancer ovarian. In aproximativ 50% dintre cazuri sunt bilaterale.
– Tumori cu celule clare: Aproximativ 5% din cazurile de cancer ovarian sunt de acest tip. In 20-40% dintre cazuri sunt bilaterale.

Tumori ale celulelor germinale
Apar, de regula, la femeile de 30-40 de ani. Sunt foarte sensibile la chimioterapie. Cele mai frecvente sunt teratoamele si digerminoamele.

Tumorile ovariene epiteliale benigne
Cele mai multe tumori ovariene epiteliale sunt benigne, nu se raspandesc si, de obicei, nu duc la boli foarte grave. Exista multe tipuri de tumori epiteliale benigne, intre acestea: chistadenomul seros, chistadenomul mucinos si tumora Brenner. Vizualizate la miscroscop, unele tumori ovariene epiteliale nu sunt clar considerate drept canceroase. Sunt numite tumori cu potential malign scazut (tumori LMP). Astfel de tumori cresc lent si sunt mai putin susceptibile de a provoca moartea femeii afectate decat cele mai multe tipuri de cancer ovarian, desi, din pacate, se poate intampla si acest lucru. Incidenta lor este mai mare in randul femeilor tinere.

Tumorile ovariene epiteliale maligne
Li se mai spune carcinoame si apar in aproximativ 85 – 90% dintre cazurile de cancer ovarian. Clasificarea carcinoamelor ovariene epiteliale nu este dificil de facut deoarece la microscop se pot vedea caracteristicile celulelor tumorale care le diferentiaza in mai multe tipuri. Dupa cum s-a mai spus si anterior, tumorile seroase sunt cele mai comune, insa destul de frecvent apar si alte tipuri, precum mucinos, endometrioid si cu celule clare.

In cazul in care in timpul analizei la microscop se constata ca celulele nu au caracteristicile proprii subtipurilor prezentate anterior, tumora este numita nediferentiata si tinde sa se raspandeasca extrem de repede.

Pe langa faptul ca suporta mai multe subtipuri, carcinoamelor maligne li se acorda grade si stadii. Gradele se stabilesc in functie de cate anomalii prezinta celulele analizate la microscop in gradul 1, 2 sau 3. Despre stadii vom discuta la punctul 3 al acestui articol.

2.2. Tipuri de cancer similare cu cancerul epitelial ovarian

2.2.1. Carcinomul peritoneal primar

Carcinomul peritoneal primar (CPP) reprezinta o forma maligna rara a cavitatii peritoneale similara din punct de vedere clinic si histologic cu stadiile avansate de carcinom ovarian seros. Poate sa apara la cativa ani dupa ovarectomie sau boli benigne. Tumora apare la maturitate, media varstei de diagnosticare fiind de 60 de ani. Se dezvolta in peritoneu si se extinde in abdomen, pelvis si ovare. De asemenea, femeile cu cancer de san de tip 1 (cu mutatii ale genei BRCA 1) au un risc crescut de a dezvolta CPP.

Intre caracteristicile clinice fac parte: balonarea, constipatia, tulburarile gastro-intestinale, greata, varsaturile, anorexia si pierderea in greutate.

Diagnosticul se bazeaza pe un nivel ridicat de markeri tumorali, o crestere de CA-125 si studii imagistice, precum ultrasunete sau tomografie toraco-abdominala computerizata. Diagnosticul este confirmat prin biopsii efectuate in timpul laparotomiei sau laparoscopiei, mai ales atunci cand ovarele sunt normale sau absente. Principalul diagnostic diferential este cancerul ovarian epitelial.

2.2.2 Cancerul trompei uterine

Acest tip de cancer apare atunci cand celulele din trompele uterine se multiplica incontrolabil si formeaza o tumora. In timp, tumora se poate raspandi in intreaga regiune pelviana si in abdomen. Acest tip de cancer este foarte rar, fiind responsabil pentru mai putin de 1% dintre totalitatea cazurilor de cancer manifestate la nivelul organelor de reproducere feminine. De regula, cancerul trompei uterine afecteaza femeile aflate la menopauza. Sunt mai frecvente cazurile in care cancerul se extinde la nivelul trompelor uterine de undeva din organism (de obicei, ovare, san si endometru). Simptomele prezente in acest tip de cancer sunt similare cancerului ovarian.

2.3. Tumori ale celulelor germinale ovariene

2.3.1. Teratoamele

Termenul provine din limba greaca si intelesul sau este de „tumora monstruoasa”. Analizate la miscroscop, celulele germinale prezinta zone asemanatoare cu straturile unui embrion aflat in curs de dezvoltare:
– endoderm (stratul intern);
– mezoderm (stratul de mijloc);
– ectoderm (stratul exterior).

Formele pe care le prezinta sunt urmatoarele:
– Forma benigna numita teratom matur: Afecteaza, de regula, femeile de varsta fertila. Reprezinta 10-20% din cazurile de neoplazie ovariana. Este o tumora caracterizata de crestere lenta si o dimensiune medie de 5-15 cm. De regula, afecteaza un singur oval, insa in 15% teratoamele mature pot sa apara bilateral.
– Forma maligna numita teratom imatur. Apare, de regula, la fete foarte tinere, sub 18 ani. Este o forma rara care are diferite grade de gravidate, in fuctie de cat de raspandita este tumora – in cazurile in care nu se extinde dincolo de ovare, se poate trata prin indepartarea chirurgicala a ovarelor.

2.3.2. Disgerminoamele

Un tip de cancer cu o frecventa rara, se dezvolta, de regula, in randul femeilor a caror varsta nu este mai mare de 25 de ani – constituie doar 2% din totalitatea cancerelor ovariene, iar procentul de supravietuire la 5 ani este de 96% in cazul in care tumorile nu se extind dincolo de ovare si 63% pentru tumorile care se extind dincolo de ovare. Asadar, nu se dezvolta doar in ovar, ci uneori si de-a lungul traiectului de migrare a celulelor germinale in perioada embrionara. In aproximativ 90% dintre cazuri este vorba despre tumori unilaterale. Tratamentul combina interventii chirurgicale, radioterapie si chimioterapie, iar acestea ar trebui sa fie selectate in functie de stadiul bolii.

2.3.3. Tumora de sinus endodermal si carcinomul embrionar

Sunt tumori cu o frecventa rara care pot sa se raspandeasca foarte repede, insa sunt foarte sensibile la chimioterapie. Tumora de sinus endodermal este derivata din celule multipotente primitive, care fac diferenta in structurile sacului vitelin.

2.4. Tumorile stromale ovariene

In totalitatea tipurilor de cancer ovarian, tumorile stromale ovariene reprezinta doar 1%. Este mai frecvent in randul femeilor trecute de 50 de ani. In randul celor mai comune simptome fac parte sangerarile vaginale anormale. Explicatia consta in faptul ca asemenea tumori pot sa produca estrogeni care pot sa provoace sangerari dupa menopauza, dar si menstre inainte de perioada de pubertate. Cel mai frecvent tip de tumora stromala maligna este tumora cu celule granuloase.

2.5. Chisturi ovariene

Chistul ovarian este o afectiune benigna care poate sa apara atat la femele tinere, cat si la acelea mai in varsta. Se poate forma in interiorul unui ovar sau in jurul acestuia si consta intr-o acumulare de lichid. De regula, chisturile care apar in procesul de ovulatie nu impun probleme si dispar fara a fi necesar sa se administreze un tratament, in doar cateva luni. Desi in majoritatea cazurilor chisturile ovariene sunt benigne, exista si situatii in care pot fi maligne. Printr-o interventie chirugicala se poate afla natura acestora.

3. Stadii ale cancerului ovarian

Exista 4 stadii ale cancerului ovarian, iar acestea sunt dupa cum urmeaza:
 Stadiul 1: In acest stadiu celule celulele canceroase pot fi prezente doar pe unul dintre ovare, dar si pe ambele ovare. De asemenea, celulele canceroase se pot afla in lichidul abdominal. Procentul femeilor care supravietuiesc peste 5 ani de la diagnosticare este de 93.8% din totalul de 15% diagnosticate in acest stadiu.

 Stadiul 2: In acest stadiu celule celulele canceroase pot fi prezente si la nivelul altor organe reproducatoare, precum uterul sau trompele uterine; in lichidul abdominal, dar si in tesuturi din regiunea pelvina. Procentul femeilor care supravietuiesc peste 5 ani de la diagnosticare este de 72,8% din totalul de 17% diagnosticate in acest stadiu.

 Stadiul 3: In acest stadiu are loc diseminarea celulelor canceroase in nodulii limfatici si la nivelul ficatului. Procentul femeilor care supravietuiesc peste 5 ani de la diagnosticare este de 28% din totalul de 62% diagnosticate in acest stadiu.

 Stadiul 4: In acest stadiu celulele canceroase pot fi prezente in plamani si in alte organe. Procentul femeilor care supravietuiesc peste 5 ani de la diagnosticare este de 7% din totalul de 27,3% diagnosticate in acest stadiu.

In functie de stadiul in care se afla cancerul ovarian, medicul va dispune realizarea tratamentului adecvat.

4. Factori de risc ai cancerului ovarian

Desi cauzele care provoaca acest tip de cancer sunt necunoscute pana in prezent, se cunosc o serie de factori de risc care favorizeaza dezvoltarea acestuia. In general, cancerul poate sa apara atunci cand o mutatie genetica transforma celulele normale in celule maligne. Celulele maligne se multiplica rapid si formeaza o tumoare. Acestea pot invada tesuturile invecinate si tumora initiala poate sa se raspandeasca in alte parti ale corpului (metastaze).

Cercetarile care au vizat cancerul ovarian au pus in prim plan mai multi factori specifici care pot favoriza dezvoltarea acestei boli:

Riscul de cancer ovarian creste odata cu inaintarea in varsta si deseori este asociat cu menopauza (vezi prezentarea detaliata).
Exista si femei care pot dezvolta cancer ovarian la 20-30 de ani, insa riscul la aceasta grupa de varsta este mic. La modul general, riscul de a dezvolta aceasta boala creste o data cu inaintarea in varsta. In mare majoritate femeile care dezvolta un astfel de tip de cancer sunt diagnosticate peste 45 de ani, iar varsta medie de diagnostic este de 61-63 ani, dupa menopauza.

Obezitate
Mai multe cercetari au avut ca scop examinarea relatiei dintre obezitate si cancerul ovarian. Acestea au demonstrat ca in cazul femeilor obeze exista un risc crescut de cancer ovarian.

Viata reproductiva
Riscul de dezvoltare a cancerului ovarian este influentat si de urmatoarele:
– Menstruatie si menopauza: Debutul menstruatiei inainte de varsta de 12 ani sau debutul menopauzei dupa 50 de ani sunt factori de risc, deoarece femeile sunt expuse la niveluri ridicate de estrogen pentru mai mult timp.
– Terapia de substitutie hormonala (HRT): Bazata doar pe estrogen sau combinata cu progesteron – in functie de context, daca femeia a fost supusa sau nu unei histerectomii anterioare. Studiile sugereaza ca utilizarea de estrogen dupa menopauza presupune un risc crescut de cancer ovarian. Acest risc este mai mare la femeile care au primit doar estrogen (nu si progesteron) si depinde de durata tratamentului.

Medicamente pentru fertilitate
Exista cercetari care sustin ca utilizarea medicatiei pentru fertilitate pentru o perioada mai mare de un an, precum Clomid (substanta activa: clomifen citrat; denumiri comerciale: Clomiphene citrate, Cyneric, Clomid, Clostilbegyt), creste riscul de tumori ovariene. Riscul este cu mult mai mare daca in timp ce administra acest medicament femeia in cauza a ramas insarcinata. Multe opinii sustin ca asfel de medicamente cresc riscurile tumorilor ovariene denumite „tumori cu potential malign scazut“.

Androgeni
Inca nu exista studii suficiente care sa sustina veridicitatea unui studiu care a concluzionat ca nivelul de hormoni masculini androgeni mai mare ar duce la cancer ovarian. Cu toate acestea, subiectul necesita studii suplimentare.

Ereditatea
Exista studii care sustin ca in 5-10% din toate cazurile de cancer ovarian este vorba despre ereditate. Riscul de cancer ovarian creste in cazul in care o ruda de gradul intai (mama, sora sau fiica) a suferit sau sufera de cancer ovarian. Riscul creste, de asemenea, in cele mai multe familii in care a existat cancer ovarian. Pe de alta parte, acest risc creste in familiile in care s-au constatat mutatii in anumite gene, precum BRCA1 si BRCA2. Un risc crescut de cancer ovarian se constata si la femeile care au suferit anterior de cancer de san.

5. Factorii care pot reduce riscul de dezvoltare a cancerului ovarian

 Numarul de nasteri: Exista un risc mai mic de cancer ovarian in randul femeilor care au avut copii, riscul crescand si mai mult daca au existat mai multe sarcini.
 Alaptarea: Pare sa aiba un efect protector impotriva cancerului ovarian, deoarece reduce expunerea femeilor la niveluri ridicate de estrogen.
 Contraceptivele: La femeile care urmeaza un tratament cu contraceptive orale timp de cel putin 5 ani se reduce cu aproximativ 50% riscul de cancer ovarian.
 Chirurgia ginecologica: S-a demonstrat ca atat ligatura trompelor uterine, cat si histerectomia, reduc riscul de cancer ovarian.
 Alimentatia: O dieta sanatoasa nu numai ca ajuta la prevenirea cancerului ovarian, dar este esentiala pentru a preveni orice tip de cancer. Unele studii au aratat un risc mai mic de cancer ovarian la femeile a caror dieta este saraca in grasimi saturate, insa este bogata in fructe si legume proaspete.

6. Simptomele cancerului ovarian

Despre simptomele de cancer ovarian se poate spune ca sunt “tacute”, deoarece de multe ori trec neobservate, fara sa alarmeze persoana in cauza. Asa se intampla ca, in mare majoritate, tipurile de cancer ovarian sunt detectate intr-un stadiu avansat. Simptomele cancerului ovarian nefiind specifice bolii in sine si fiind similare altor conditii mai putin grave, precum boli ale sistemului digestiv, pot fi tratate in mod eronat pentru un timp.

Intre cele mai comune simptome se numara si urmatoarele:
– Durere (chiar daca nu insuportabila) sau disconfort la nivelul abdomenului inferior – acestea ar putea sa avertizeze ca ceva nu este in neregula. Astfel de stari nu sunt cauzate intotdeauna de o proasta digestie ci si de conditii foarte grave, precum cancerul ovarian. De asemenea, persoana in cauza poate acuza dureri de spate.
– Uneori (nu foarte frecvent) pot sa apara sangerari vaginale in afara perioadelor menstruale;
– Se poate inregista o pierdere in greutate fara un motiv aparent sau ca urmare a pierderii poftei de mancare, dar si anemie.
– Abdomenul se poate inflama;
– Se experimenteaza constipatie, gaze, urinare frecventa si senzatia de urinare continuu;
– Persoana in cauza poate acuza stari de oboseala excesiva, senzatie de greata si varsaturi;

Orice simptoma de acest tip ar trebui discutata cu medicul, deoarecere identificarea din timp a cancerului ovarian poate salva viata persoanei in cauza, prin abordarea celui mai bun tratament pentru recuperare.

7. Diagnostic

7.1. Un posibil scenariu al intalnirii cu medicul specialist in oncologie ginecologie

Primul pas in stabilirea unui diagnostic il reprezinta programarea la un medic generalist sau la un medic ginecolog. Oricare dintre simptomele mentionate anterior ar trebui sa determine persoana in cauza sa se programeze la un medic. In cazul in care medicul caruia i se adreseaza intr-o prima etapa suspecteaza dezvoltarea unui tip de cancer ovarian, urmatorul medic la care se impune o programare imediata este un specialist in oncologie ginecologie – OB GYN. Astfel de medici au beneficiat de o formare suplimentara in diagnosticul si tratamentul cancerului ovarian si alte tipuri de cancer ginecologic.

Inainte cu o zi de a se merge la medicul specialist in oncologie ginecologie, persoana in cauza trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
 Nu trebuie sa consume alimente solide cu 24 de ore inainte de a merge la consultatie;
 Este necesar sa se gandeasca bine la toate simptomele pe care le-a avut, chiar si la cele care ar putea parea fara legatura cu motivul pentru care a facut o programare la oncologie ginecologie, si sa le noteze, in ideea de a nu le uita in momentul in care discuta cu specialistul, In aceeasi idee trebuie sa noteze cele mai importante informatii medicale ce o privesc, inclusiv cele cu privire la alte boli de care a suferit sau sufera; dar si informatiile personale mai importante – cele care ii genereaza stres sau despre orice modificari recente din viata.
 De asemenea, este necesar sa faca o lista cu toate medicamentele, vitaminele si suplimentele pe care le-a administrat sau le administreaza.
 La modul ideal, persoana in cauza va ruga un membru al familiei sau un prieten sa o insoteasca la consult, pentru a o ajuta sa isi aminteasca ce ii va comunica medicul;
 Nu in ultimul rand, este important sa se noteze intrebarile la care se va solicita raspuns de la medic. Intre acestea:
– Care este cauza cea mai probabila a simptomelor?
– Ce fel de investigatii trebuie sa fac?
– Ce tratamente ar trebui sa urmez si la ce efecte adverse ma pot astepta?
– Care este prognosticul meu?
– Ce optiuni sunt potrivite pentru mine, in ideea in care doresc sa am copii?
– Care este cel mai bun mod de a controla impreuna bolile de care sufar?
Bineinteles ca lista cu intrebari de adresat specialistului poate continua.

In timpul vizitei la medicul specialist acesta va adresa la randul sau cateva intrebari persoanei in cauza. Asadar, ar putea sa intrebe:
– Cand au inceput sa apara simptomele si cat de grave sunt acestea?
– Simptomele sunt prezente in mod continuu sau sunt ocazionale?
– Ce lucruri par sa imbunatateasca sau sa agraveze simptomele?
– Exista in familie o alta femeie cu cancer ovarian sau de san?
– Ce alte tipuri de cancer fac parte din istoricul medical al familiei?

Cel mai probabil, va urma un examen pelvin care va contine urmatoarele etape:
– Examinarea atenta a exteriorului organelor genitale;
– Examinarea interna a uterului si a ovarelor;
– Examinarea cu ajutorul unui specul, pentru a se putea verifica daca exista o anomalie.

7.2. Investigatii medicale speciale

Medicul poate recomanda, de asemenea:
 Testele imagistice: ultrasunete sau scanari CT de abdomen si pelvis. Aceste teste ajuta la determinarea dimensiunii, formei si structurii ovarelor;
 Analizele de sange, care pot detecta valoarea glicoproteinei CA – 125;
 O interventie chirurgicala pentru a obtine mostre de tesut si de fluid abdominal, care vor confirma un diagnostic de cancer ovarian. O buna optiune poate fi chirurgia robotica sau chirurgia minim invaziva.

Tehnici imagistice:
 Ecografia transvaginala Doppler: este cea mai eficienta imagine tehnica in diagnosticul de cancer ovarian si evalueaza daca masa detectata este solida sau este un chist plin cu fluid.
 Tomografia computerizata: CT poate sa determine daca este vorba despre un cancer ovarian extins la alte organe. De asemenea, serveste pentru a verifica dimensiunea tumorii si pentru a indica daca ganglionii limfatici sunt extinsi.
 RMN: imaginile obtinute cu ajutorul acestei tehnici sunt mai complete decat cele obtinute prin tomografie computerizata, in ceea ce priveste definirea leziunilor si evaluarea raspandirii tumorii.

Markerii tumorali:
Intre markerii tumorali care au fost asociati cu cancerul ovarian se numara si urmatorii:
 Ca – 125: valoarea sa poate creste cu pana la 80% din tumorile ovariene. Sunt si cazuri in care doar masurarea acestei valori nu garanteaza prezenta cancerului ovarian, pentru certitudine fiind indicat sa fie utilizat impreuna cu alte teste. Tesuturile ovarian, al sanului, cel pancreatic sau cele care captusesc interioarele cavitatilor abdominale si toracice, elibereaza Ca – 125 in sange, fara a fi canceroase sau bolnave, in unele conditii, ceea ce inseamna ca in sange pot exista cantitati mai mari de CA-125 fara ca in organism sa se fi dezvoltat cancer ovarian.
 CEA (antigen carcinoembrionar): desi initial CEA era un marker specific pentru tipurile de cancer dezvoltate la nivelul tractului digestiv, azi cresterea acestuia este demonstrata si in cazul altor afectiuni benigne, precum cancerul ovarian. Cresterea sa este constata in aproximativ 70% din cazurile de carcinom mucinos.
 Inhibina: cresterile sale sunt asociate cu tumori ale granuloasei si mucinoase.
 CA19-9: cresterile sale sunt asociate cu tumori mucinoase.

Diagnosticul precoce al cancerului ovarian: screening
Femeilor care au rude de gradul intai care sufera de cancer ovarian li se recomanda screening cu ultrasunete (desi nu exista nicio dovada stiintifica a utilitatii screening-ului) si Ca- 125 anual pentru a exclude o posibila depistare tarzie.

7.3. Stadializarea cancerului ovarian

Medicii folosesc rezultatele interventiei chirurgicale pentru a determina etapa in care se afla cancerul ovarian, fapt ce ajuta la determinarea optiunilor de prognoza si tratament.

Etapele cancerului ovarian sunt:
Etapa I. Cancerul este gasit intr-unul sau ambele ovare;
Etapa II. Cancerul s-a extins in alte parti ale bazinului;
Etapa III. Cancerul s-a extins in abdomen;
Etapa IV. Cancerul se afla in afara abdomenului.

In cazul in care cancerul este descoperit la timp, chirurgul poate incepe imediat o interventie chirurgicala pentru indepartarea tumorii cat mai curand posibil.

8. Tratamentul cancerului ovarian

>
De cele mai multe ori, tratamentul cancerului ovarian este abordat prin urmatoarele tehnici:

8.1. Chirugical

Tratamentul chirurgical este tratamentul principal al cancerului ovarian. Interventia chirugicala necesar de realizat este radicala, in sensul ca in timpul acesteia se indeparteaza uterul si ovarele, iar peritoneul este explorat (sunt realizate biopsii daca leziunile sunt suspecte). Pe de alta parte, ganglionii sunt eliminati din zona. Mai mult, uneori poate fi necesar de indepartat chiar si segmente intestinale, cu scopul de a fi eliminate toate posibilele locatii ale tumorii.

8.2. Chimioterapie

Chimioterapia este utilizata in functie de stadiul si succesul interventiei chirugicale, ca tratament adjuvant pentru a se elimina toate celulele maligne care au supravietuit operatiei. Numarul de cicluri de tratament pe care pacienta il va primi depinde de stadiul bolii in care se afla.

8.3. Monitorizarea tumorilor ovariene

Este foarte important ca pentru depistarea precoce a recidivelor sa se faca evaluari periodice care pot include:
– Examen fizic;
– Investigatii hematologie, biochimie si markeri tumorali (Ca – 125).
– Teste imagistice: ecografie, CT sau RMN.

9. Prevenirea cancerului ovarian

Riscurile cancerului ovarian cresc odata cu inaintarea in varsta. Avand in vedere ca acestui tip de cancer nu i-au fost identificate cauzele, este firesc ca orice femeie sa incerce sa ii impiedice aparitia tinand cont de factorii de risc favorizanti la care se expune, prin urmatoarele modalitati:

9.1. Identificarea factorilor de risc la care sunt expuse

Femeile expuse unor factori de risc care contribuie la dezvoltarea cancerului ovarian nu inseamna ca trebuie sa ajunga sa sufere de aceasta boala. Astfel de factori includ:
– Varsta mijlocie sau mai mare;
– Nasterea unui copil sau dificultati in a ramane insarcinata;
– Rude cu cancer ovarian;
– Au avut alte tipuri de cancer: de san, uterin sau cancer colorectal;
– Sufera de endometrioza.

9.2. Conditii care reduc riscurile

Cu toate ca nu exista nicio modalitate de a preveni cancerul ovarian, urmatoarele conditii pot reduce riscurile:
– Nasterea unui copil;
– Utilizarea de anticonceptionale mai mult de 5 ani;
– Ligatura trompelor uterine;
– Histerectomia (indepartarea totala sau partiala a uterului).

9.3. Consiliere profesionala

Consilierea si educatia profesionala oferite de un ginecolog sunt intotdeauna recomandate. Desi cancerul ovarian nu are simptome specifice, un medic oncolog isi poate ajuta pacientele sa il previna, doar ca pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesara o buna comunicare medic-pacienta. Medicului ginecolog trebuie sa i se aduca la cunostinta de catre pacienta ce este normal pentru ea, pentru ca doar aceasta isi poate intelege corpul si stie cum functioneaza. Medicului trebuie sa i se spuna despre orice modificari in organism, in special in cazul in care modificarile implica dureri pelviene sau scurgeri vaginale neobisnuite.

10. Sfaturi care pot ajuta orice femeie sa infrunte cu mult curaj cancerul ovarian de care sufera

Diagnosticul de cancer ovarian este primit cu dificultate de catre pacienta, insa orice situatie dificila trebuie intampinata si tratata cu mult curaj. Femeile diagnosticate cu cancer ovarian trebuie sa vorbeasca cu persoane apropiate despre starea lor. Se pot simti cu mult mai confortabil vorbind despre aceasta perioada cu un prieten sau cu un membru de familie, sau se pot intalni cu alte femei aflate in aceeasi situatie. Acestea trebuie sa lase apropiatii sa le vina in ajutor. Tratamentele pentru cancer pot fi stresante, dificile si extenuante. Pe de alta parte, definirea unor obiective rezonabile, ce pot fi de ajutor, ajuta mult in controlul situatiei. Relaxarea si odihna suficienta pot ajuta la combaterea stresului si a oboselii induse de cancer.