Cancerul la san

Cancerul de san este o boala caracterizata de cresterea necontrolata a celulelor din san. Potrivit OMS, cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, care se inregistreaza in randul femeilor, este cancerul la san. Rapoartele indica un numar de 1.676.633 cazuri noi si un numar mai mare de 520.000 decese din aceasta cauza. La un calcul simplu, cu aproximatie, in fiecare minut, in lume moare cate o femeie care sufera de cancer de san.

In ceea ce priveste situatia pentru Europa, rapoartele indica faptul ca o femeie din 9 va suferi de cancer de san la un moment dat in viata. In Romania, de exemplu, 25 de femei sunt diagnosticate zilnic cu cancer de san. Cifrele sunt mai mult decat ingrijoratoare, insa chiar si asa, se estimeaza ca in unele tari occidentale, numarul deceselor din aceasta cauza este mai mic, iar acest lucru a fost posibil pentru ca tratamentul a fost imbunatatit si a fost posibil ca boala sa se detecteze de timpuriu. La modul general, cancerul de san se depiseaza frecvent la femei a caror varsta este mai mare de 50 de ani.

Desi apare mai frecvent la femei, cancerul la san este o boala care afecteaza si barbatii – mai putin de 1% din totalul cancerelor de san. Desi gestionarea bolii detine aspecte in comun ambelor sexe, articolul de fata se adreseaza doar femeilor, dat fiind faptul ca informatiile urmatoare nu se aplica perfect si in cazul barbatilor.

1. Factori de risc

Desi nu s-a stabilit inca ce anume provoaca aceasta boala, se cunosc anumiti factori de risc, care cresc riscul dezvoltarii acestei boli, insa nu reprezinta conditii suficiente. Prin urmare, femei cu factorii de risc (prezentati in cele ce urmeaza) nu vor suferi niciodata cancer de san si femei la care nu exista acesti factori de risc vor dezvolta o astfel de boala.

Intre factorii de risc la care sunt expuse femeile, cel mai frecvent mentionati de catre specialisti sunt urmatorii:

1.1. Varsta inaintata

Odata cu inaintarea in varsta, riscul de a dezvolta cancer mamar creste. Studiile indica dezvoltarea cancerului la san preponderent la femeile de peste 50 de ani.

1.2. Istoricul familial

Desi, in mare majoritate, femeile care dezvolta acest tip de cancer nu au avut antecedente in familie, riscul de a dezvolta boala creste daca in familie exista o ruda de gradul intai (mama, sora, fiica, frate sau tata) care a suferit de cancer de san, cu atat mai mult daca la momentul in care i s-a stabilit diagnosticul avea mai putin de 45 de ani.

1.3. Istoricul personal de cancer de san

Din pacate, o femeie care a suferit de cancer la un san, are un risc crescut pentru ca boala sa se dezvolte si la celalalt san sau la acelasi san, insa intr-o alta regiune.

1.4. Bagajul genetic

Pe de alta parte, daca in familie au existat mai multe persoane cu cancer la san, poate fi vorba despre predispozitie genetica. In tipurile familiale de cancer la san, formele genelor principale implicate sunt: BRCA1 si BRCA2. In cazul unei persoanei la care se depisteaza mutatia genei BRCA1, riscul de a dezvolta aceasta boala creste cu 80-85%. Operatia profilactica poate sa reduca riscul de aparitie ulterioara a bolii si de deces.

1.5. Istoricul de boli benigne ale sanului

Boli precum hiperplazia lobulara atipica (afectiune precancerigena manifestata la nivelul sanului sub forma unei acumulari de celule anormale) sau hiperplazia ductala atipica cresc riscul de dezvoltare a cancerului de san. Acestor boli li se mai alatura: carcinomul ductal in situ, carcinomul lobular in situ, hiperplazia ductala atipica, fibroadenomul complex, hiperplazia moderata sau florida si papiloamele solitare fara hiperplazie coexistenta.

1.6. Expunerea la estrogen si progesteron

In cazul femeilor in care menstrele au inceput de la 12 ani, insa perioada lor s-a incheiat mai tarziu, dupa 55 de ani, exista un risc mai mare de a se dezvolta cancer mamar.

1.7. Sarcina dupa 30 de ani

De asemenea, femeile care au ramas insarcinate dupa varsta de 30 de ani si dau nastere unui copil, se confrunta cu un risc mai mare de cancer la san. Pe de alta parte, faptul ca o femeie nu a trecut niciodata prin perioada de graviditate, o expune unei risc mai mare de cancer de san.

1.8. Un an distanta intre doua nasteri

Un grup de specialisti finlandezi au derulat un studiu in cadrul caruia au monitorizat peste 30.000 de mii de femei, mame care aveau mai mult de 5 copii. O parte dintre acestea nascusera copii si la o distanta de doar un an de la nasterea anterioara. Rezultatele studiului arata ca riscurile de cancer mamar cresc la femeile cu un an intre sarcini.

1.9. Factorii geografici si sociali

S-a mai constatat ca aceasta boala afecteaza in mod deosebit femei cu un nivel ridicat de educatie care traiesc in tari occidentale.

1.10. Folosirea de medicamente cu estrogen si progesteron

Femeile care doresc sa se protejeze de o sarcina nedorita si isi administreaza pilule sunt expuse unui risc mai mare de cancer mamar. Doar dupa o pauza de 10 ani acest risc scade. De asemenea, risc crescut la dezvoltare a acestei boli au si femeile care urmeaza un tratament cu estrogen pentru a trata simptomele menopauzei. Riscul scade dupa intreruperea tratamentului. In aceeasi situatie sunt si femeile care urmeaza un tratament de substitutie hormonala dupa menopauza. Riscul de a dezvolta cancer de san creste daca se combina estrogen si progesteron.

1.11. Expunerea la radiatii

Iradierea in zona pieptului in perioada tineretii suporta un risc mai mare de cancer mamar. Radioterapia, de asemenea, creste acest risc.

1.12. Supraponderalitatea si obezitatea

Dupa instalarea menopauzei mai ales, femeile cu un numar de kilograme in plus se pot confrunta cu riscul de cancer mamar, cauzat de productia de estrogeni in tesuturile adipoase.

1.13. Debutul menstruatiei/menopauzei

De asemenea, debutul menstruatiei si al menopauzei pot sa impuna riscul de cancer mamar: debutul inainte de 12 ani al menstruatie si dupa 55 de ani al menopauzei.

1.14. Consumul abuziv de alcool si fumatul

Desi nu se cunoaste cauza, alcoolul si fumatul pot sa creasca riscul de aparitie a cancerului mamar.

1.15. Numarul de kilograme la nastere

Putin probabil sa treaca prin mintea cuiva ca numarul mare de kilograme pe care copilul le are la nastere poate influenta in viitor aparitia cancerului de san, insa exista studii care sustin ca 5% din cazurile de cancer la san sunt cauzate de acest aspect. Concret, fetitele care la nastere au un numar mai mare de kilograme decat cel normal, vor fi expuse acestui tip de cancer, deoarece sunt expuse unor cantitati mai mari de estrogeni si alti hormoni. ½ kilograme in plus la nastere, inseamna cu 7% risc de cancer de san mai mare.

1.16. Singuratatea

Desi studiile au fost realizate doar pe animale, acestea arata ca izolarea duce la cresterea celulelor canceroase, chiar si cu 84 de ori mai mult.

1.17. Consumul de carne rosie

Harvard Medical School a realizat un studiu cu scopul de a demonstra existenta relatiei de cauzalitate intre consumul de carne rosie si cancerul de san. Subiectii au fost 90000 de femei, ale caror dosare medicale si obiceiuri alimentare au fost studiate. In final, concluziile studiului au demonstrat ca aceasta relatie de cauzalitate exista.

1.18. Somnul insuficient in timpul noptii

Un grup de cercetatori japonezi au realizat un studiu pentru a demonstra ca somnul insuficient din tipul noptii sau intreruperea acestuia afecteaza secretia de melatonina. Cum melatonina este hormonul care suprima cantitatea de estrogen eliberata in exces, are un rol important in prevenirea acestui tip de cancer. Daca secretia sa este afectata, in consecinta, prevenirea cancerului de san va fi afectata. Acest studiu a avut 28000 de femei subiecti si realizarea sa a fost posibila in 8 ani.

1.19. Sanii proeminent asimetrici

Un alt factor de risc, ultimul pe care il includem in aceasta lista, este asimetria sanilor. Este vorba despre asimetrii mult pronuntate, de diferente mari, despre care cercetatori britanici de la Universitatea din Liverpool spun ca ar creste riscul de aparitia al cancerului de san. 100 milimetri diferenta inseamna un risc crescut cu 50%. Explicatia consta in faptul ca dezvoltarea simetrica a sanilor ar putea sa controleze nivelul de hormoni din corp si variatiile sale.

2. Semnele si simptome cancerului de san

In cea mai mare majoritate, femeile cu cancer mamar nu au semne sau simptome care sa anunte cancerul la san, acesta fiind o afectiune tacuta, insa exista si femei la care se manifesta modificari ale sanilor sau simptome.

Semnele si simptomele care trebuie discutate cu medicul includ:

– cel mai frecvent simptom pe care il constata in mare majoritate femeile care se confrunta cu aceasta boala este nodulul. Acesta se poate palpa, nu este dureros, are o suprafata dura si neregulata. Sunt si femei la care nu se dezvolta un nodul, ci o zona de tesut ingrosat. Atentie! Aparitia unui nodul la nivelul sanului nu inseamna neaparat prezenta maladiei, 90% dintre noduli nu sunt cancerosi – acest lucru nu inseamna ca trebuie sa se neglijeze un consult de specialitate in cazul in care se constata aparitia;
– un alt simptom frecvent consta in cresterea consistentei sanului – poate fi in totalitate sau doar intr-o anumita portiune;
– la unele femei se constata ca la nivelul unei anumite zone de la san se manifesta retractia pielii si modificari;
– de asemenea, se poate constata retractia mamelonului – mamelonul inversat;
– nu sunt putine cazurile in care sanul afectat se deformeaza;
– scurgerile mamelonare se numara, de asemenea, intre simptomele frecvente – sunt deseori constatate scurgeri spontane, unilatele, ce pot fi hemoragice sau incolore;
– roseata pielii, cojirea sau exfolierea pielii de pe san sau din jurul mamelonului, la care se mai poate adauga si ulceratia tegumentara/mamelonului;
– adenopatii axilare – nu sunt dureroase, se manifesta de aceeasi parte si pot fi insotite de febra sau nu;
– nu in ultimul rand, pot sa apara dureri – insa cazurile sunt foarte rare si doar in stadiile avansate.

2.1. Campanii si studii pentru constientizarea simptomelor cancerului de san

Intre simptomele expuse anterior, unele sunt considerate neobisnuite, insa ar trebui sa fie cunoscute de orice femeie. In ianuarie 2017, BBC si Huffington Post informau cu privire la viralitatea unei imagini in care se prezentau unele semne si simptome ale cancerului de san cu ajutorul a 12 lamai. Imaginea in cauza a fost creata de Corrine Ellsworth Beaumont, britanica de al carui nume se leaga Worldwide Breast Cancer. Intre simptomele prezentate au fost incluse si urmatoarele:
 neregularitati ale pielii privind forma si/sau culoarea;
 atrofierea mameloanelor;
 sanii isi schimba forma;
 scurgeri mamelonare.
Asadar, simptome regasite in prezentarea din subsectiunea anterioara: “semnele si simptomele care trebuie discutate cu medicul”.

Potrivit organizatiei Worldwide Breast Cancer, pentru o examinare elocventa a sanilor, momentul trebuie sa fie la cateva zile de la terminarea menstruatiei sau, in cazul femeilor la menopauza, oricand. „O masa canceroasa este diferita de o masa normala: este adesea de o consistenta dura, ca o samanta de lamaie, si se fixeaza in interior. Ea poate lua orice forma sau dimensiune”- spune un reprezentant al Worldwide Breast Cancer.

Corrine Ellsworth Beaumont a fost marcata de pierderea bunicilor sale, ambele afectate de cander de san, si a cautat sa afle mai multe informatii cu privire semnele si simptomele acestui tip de cancer. Negasind, a creat o imagine in care lamaile simbolizau metaforic sanii pentru a arata vizual simptomele acestei boli.

Eluned Hughes, Head of Public Health and Information la Breast Cancer Now, comenta imaginea creata de C E Beaumont astfel:
„Este atat de important ca toate femeile sa stie cum sa-si priveasca sanii si sa semnaleze orice modificari neobisnuite medicului lor generalist”. „Imagini ca acestea sunt cu adevarat utile pentru a pune in evidenta alte simptome posibile, dar este vital ca toate femeile sa se obisnuiasca sa-si examineze in mod regulat sanii si sa stie cand totul este normal”.

Un studiu recent realizat pe 1.000 de femei de catre organizatia Breast Cancer Care a constatat ca o treime dintre acestea nu-si verifica sanii in mod regulat pentru a depista semne si simptome de cancer. In timp ce 96% stiu ca un nodul poate fi un semn de cancer, mai mult de un sfert nu au stiut ca un mamelon indreptat spre interior poate fi un simptom.

Cu toate acestea, Jane Murphy, specialista din cadrul acestei din urma organizatii, spune ca nu trebuie ca oamenii sa devina paranoici in legatura cu cancerul de san. „Este vorba ca toata lumea sa se familiarizeze cu propriul corp si sa stie cum arata propriul san. Se poate introduce o autoverficare ca parte dintr-o rutina, atunci cand se folosesc creme sau lotiuni, de exemplu”.

De ce discutia despre simptome cu medicul specialist este deosebit de importanta? Orice simptoma din cele mentionate anterior apare trebuie discutata cu medicul specialist. Acesta va dori sa afle raspunsuri la o serie de intrebari. De exemplu, va dori sa stie cat de frecvente sunt simptomele. Pe baza raspunsurilor primite de la pacienta va detecta problema. Presupunand ca este vorba de cancer medicul specialist va proceda la gestionarea simptomelor – ingrijirea paliativa.

3. Autoxaminarea sanilor

Examinarea sanilor – sau autoexaminarea mamara – este o procedura prin care o femeie observa si isi palpeaza sanii in pozitii diferite, cu scopul de a constata daca exista vreo anomalie care poate fi considerata un semn de cancer de san. Autoexaminarea sanilor trebuie sa fie realizata lunar. Femeile cu menstruatie, regulata sau neregulata, este ideal sa isi autoexamineze sanii la o saptamana dupa inceperea menstruatiei. Pe de alta parte, femeile la care s-a instalat menopauza este suficient sa faca o autoexaminare a sanilor in aceeasi zi din fiecare luna. Este necesar sa se evite efectuarea autoexaminarii sanilor in zilele menstruatiei si in cele anterioare, deoarece in acele zile sanii sunt umflati, mai sensibili decat de obicei si au tendinta de a prezenta noduli perfect normali care pot produce confuzii.

3.1. Cum se face autoexaminarea sanilor

Inainte de a incepe, femeia in cauza trebuie sa se aseze in fata unei oglinzi si sa se dezbrace de la talie in sus. Trebuie sa existe o iluminare buna si sa se evite umbrele intense. Se vor urma pasii urmatori:

Observarea in fata oglinzii cu bratele in jos
In picioare, in fata oglinzii, mainile se relaxeaza si se fixeaza pe langa corp. Se observa daca dimensiunea ambilor sani este obisnuita si daca simetria lor este rezonabila – este obisnuit ca femeile sa aiba un san putin mai mare decat altul. De asemenea, se observa daca pielea nu este excesiv de aspra (precum coaja de portocala) si daca pe piele nu sunt zone inrosite. De asemenea, se verifica daca mameloanele sunt retrase – mamelonul inversat.

Observarea cu bratele ridicate
In aceeasi pozitie in care se afla, femeia respectiva isi pozitioneaza mainile in spatele capului. In aceasta pozitie se verifica daca conturul inferior al sanilor este circular si mai mult sau mai putin simetric la ambii sani. Se analizeaza bine din fata si in lateral.

Observarea sanilor stand in picioare
Se sta in picioare si se ridica bratul stang, punandu-se mana stanga pe gat. Cu mana dreapta se palpeaza sanul stang. In mod similar se procedeaza si cu celalalt san (sanul drept cu bratul stang). Pentru palparea sanilor se folosesc cele trei degete mijlocii ale mainii (aratator, mijlociu si inelar). Palparea se face in trei moduri: in cercuri din afara, traversand sanul in linii verticale sau in linii orizontale. Se acorda o atentie deosebita zonei de la axila pana la san – astfel se detecteaza mai mult de jumatate din cazuri.

Ulterior, femeia in cauza trebuie sa se aseze pe pat cu fata in sus. Se pune o perna sub umarul stang pentru a se palpa sanul stang. Se ridica bratul stang, se pune mana stanga pe gat si se palpeaza pieptul stang cu mana dreapta facand cercuri sau linii. Similar se procedeaza si pentru celalalt san.

Observarea mamelonului
Se comprima mamelonul cu degetele pentru a se verifica daca iese lichid. Daca exista vreun tip de lichid, se analizeaza caracteristicile acestuia pentru a se descrie medicului specialist

Daca in timpul autoexaminarii persoana in cauza a descoperit ca pielea sanilor este prea dura, are crapaturi sau este rosie, daca un san este mai mare decat de obicei, daca se observa noduli suspecti sau daca mameloanele secreta lichid, trebuie sa se adreseza medicului pentru un examen ginecologic.

Autoexaminarea sanilor este o metoda importanta in prevenirea si diagnosticarea precoce a cancerului de san, dar este o metoda nesigura si nu este recomandat sa fie luata in calcul ca singura metoda de detectare a cancerului. Pe langa autoexaminare se recomanda efectuarea cel putin a unui examen ginecologic anual, precum si luarea in considerare a altor metode, cum ar fi mamografia, ecografia sau imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN).

4. Descoperirea precoce a cancerului de san – Screeningul

Din pacate, numeroase cazuri de cancer de san sunt descoperite de-abia dupa ce apar simptomele, in stadii mai avansate. Avand in vedere ca deseori in acest tip de cancer nu apar simptome in faza incipienta, testele de screening nu ar trebui sa fie neglijate si ar trebui sa fie realizate la recomandarea medicului, inainte ca simptomele sa apara.

Screeningul pentru acest tip de cancer presupune evaluarea mamografica a femeilor asimptomatice, cu scopul descoperirii bolii in momentul in care poate fi tratata. Depistarea cancerului de san in faza precoce creste rata de supravietuire si permite administrarea unui tratament conservator. De exemplu, mamografia a facut posibila scaderea mortalitatii din cauza cancerului mamar cu 30%.

Pe de alta parte, screeningul asigura si confort psihic. Rezultatul bun ofera liniste si siguranta pana la urmatorul. Presupunand ca la urmatorul screening boala va fi descoperita, stadiul este incipient si sansele de eliminare vor fi foarte mari. Inca, in Romania nu poate fi vorba despre un program national de screening pentru acest tip de cancer, ceea ce face ca numarul femeilor care merg in mod regulat la control sa fie mic. Rezultatul este faptul ca numeroase femei ajung la medic intr-un stadiu avansat de boala (3-4).

Screeningul cancerului de san include:
 Mamografia – este recomandat sa se realizeze din an in an sau intr-o perioada de pana la 3 ani, de la varsta de 40-50 de ani – dar daca in familie exista cazuri de cancer mamar este recomandat sa se faca mai devreme de 40 de ani;
 Examen clinic la medicul ginecolog – este recmandat sa se realizeze in fiecare an, de la 40-50 de ani;
 RMN – este recomandat sa se efectueze femeilor la care riscul crescut de cancer mamar este crescut.

Suplimentar, se recomanda si autoexaminarea sanilor (despre care ati putut citi pe larg in subsectiunea 3.1).

In functie de rezultatele creeningului, medicul ginecolog poate sa recomande si unele teste suplimentare care sa confirma sau sa infirme prezenta bolii in organism. Pe de alta parte, daca aceste noi teste confirma prezenta cancerului mamar se vor face alte teste noi pentru a se stabili stadiul afectiunii.

5. Diagnosticul pentru cancer de san

Pentru stabilirea diagnosticului de cancer mamar se pot face urmatoarele teste:

5.1. Examen clinic al sanilor

Cu scopul de a depista noduli sau alte anomalii, medicul ginecolog va verifica sanii pacientei si ganglionii limfatici din axila.

5.2. Teste de imagistica

5.2.1. Mamografia mamara

Prin realizarea mamografiei se doreste obtinerea unor imagini cu ajutorul razelor x de doza scazuta. Aceasta este cea mai buna metoda de redare imagistica a sanilor. Prin mamografie se capteaza imagini ale sanilor, metoda reusind cu succes sa ajute la stabilirea diagnosticului in faza incipienta.

Tehnicile de mamografie includ: mamografia clasica si mamografia digitala – diferenta intre cele doua constand in modul in care este obtinuta imaginea. In cazul mamografiei digitale imaginea este obtinuta in mediul digital de un detector.

Cea mai buna combinatie pentru stabilirea diagnosticului este mamografia digitala si examenul MRI. Acestea nu ar trebui sa lipseasca de pe lista de prioritati a femeilor considerate cu risc crescut. Faptul ca in timpul mamografiei se emit radiatii nu poate fi considerat un rau, atat timp cat se poate stabili un diagnostic corect si timpuriu, vital in cazurile de cancer mamar – prin mamografie se pot descoperi chiar si nodulii foarte mici. Pe de alta parte, prin examenul MRI se obtin imagini concludente ale tesuturilor mamare – iar in acest caz nu poate fi vorba despre radierea corpului.

5.2.2. Mamografia digitala cu tomosinteza (mamografia 3D)

Doza de iradiere a mamografiei digitale cu tomosinteza este asemanatoare cu cea a mamografiei 2D, insa avantajele sale sunt spectaculoase:
 Tubul generator de radiatii X poate fi mobilizat in jurul sanului, obtinandu-se astfel imagini din numeroase unghiuri care, ulterior, se recompun in mai multe sectiuni fine, de 1 mm, cu o rezolutie inalta;
 Delimitarea arhitecturii interne a sanului este precisa, astfel incat medicul specialist poate sa vada in detaliu tesutul mamar;
 Poate sa confirme daca tesutul glandular suprapus nu are o leziune.
 Depisteaza prezenta cancerului mamar – rata de detectie fiind crescuta in cazul efectuarii sale cu 41%, cu atat mai mult daca este vorba de cancer de san invaziv;
 Utilizarea tomosintezei scade nevoia de realizare a biopsiei mamare sau alte teste cu 15%.
 Determina cu mare acuratete marimea, forma si localizarea anomaliilor;
 Se realizeaza in doar 30 de secunde.

Un grup de cercetatori condus de Dr. Friedewald a publicat in anul 2014 un studiu fundamentat de compararea a nu mai putin de 281.187 de mamografii conventionale cu 173.663 de mamografii cu tomosinteza realizate in mai multe centre de imagistica. Intre altele, rezultatele studiului au aratat ca mamografia cu tomosinteza a crescut cu 41% a rata de identificare a cancerului de san invaziv si cu 29% a rata de identificare a tuturor tipurilor de cancer de san.

5.2.3. Ecografia de san (ultrasonografia de san)

Prin efectuarea unei ecografii medicul ginecolog poate sa vada daca nodulul mamar dezvoltat la nivelul sanului este o masa solida sau un chist umplut cu lichid. Avantajele ecografiei de san constau in urmatoarele aspecte:
 este o investigatie non-invaziva prin care sanul este analizat cu ultrasunete;
 nu este o investigatie dureroasa;
 nu este o investigatie iradianta pentru ca nu foloseste radiatii ionizante;
 nu impune riscuri;
 ofera un rezultat care nu este influentat de structura sanilor;
 este o investigatie care poate fi repetata ori de cate ori este nevoie;
 nu are reactii adverse pentru organism.

Desi are o multime de avantaje, ecografia nu este o metoda 100% sigura pentru depistarea tumorilor. Mai mult, nodulii foarte mici nu pot fi descoperiti prin ecografie.

Mai nou, in clinicile moderne se poate face si ecografie automata a sanului – scanarea volumetrica automata a tesutului mamar (ABVS).

5.2.4. Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM sau RMN)

RMN-ul asigura rezultate deosebit de bune pentru imagistica tesuturilor moi, fiind o investigatie complementara ecografiei si mamografiei. Rezonanta magnetica este non-invaziva si are o precizie inalta. De regula, initial medicul specialist va recomanda ecografia, in cazul in care nu se obtin rezultate concludente va recomanda mamografia, iar daca nici in acest caz nu se obtin rezultate sigure 100% se recomanda RMN-ul. Exista si cazuri in care, dupa ecografie, pacientelor li se recomanda RMN, pentru a se evita supunerea la radiatiile mamografiei – este si cazul femeilor insarcinate.

5.3. Biopsie

Procedura implicata de biopsie presupune recoltarea unor probe care vor fi trimise la laborator pentru a se vedea daca celulele sunt canceroase. La fel de important este ca biopsia poate arata tipul celulelor implicate in cancerul mamar, gradul bolii si daca celulele canceroase au receptori (hormonali sau altii) care pot sa influenteze cumva optiunile de tratament. Pe de alta parte, uneori, prin biopsie este necesar sa se faca scanari si punctii – biopsiile ganglionilor limfatici de la axila pentru a se determina daca sunt afectati.

Metode pentru efectuarea biopsiei

Aspiratia cu acul
Adica, FNA – fine needle aspiration, poate fi utilizata in doua scopuri:
 Testarea unei probe din celulele mamare pentru cancer;
 Drenarea unui chist benign (un nodul mic cu continut lichid).
Pentru extragerea unei probe de celule se utilizeaza un ac mic, fara indepartarea niciunui tesut.

Punctia
Cea mai utilizata metoda pentru biopsie dintre toate celelalte existente. In acest caz se utilizeaza un ac mare pentru recoltarea probei din tesutul mamar. Anestezia se realizeaza local, pacienta ramanand constienta. Biopsia poate fi ghidata prin ecografie, radiografie sau IRM in scopul obtinerii unui diagnostic corect si sigur. Rezultatul biobsiei face posibila eliminarea confuziilor – deosebind cancerul mamar de modificarile neinvazive.

Biopsia asistata de vacuum
I se mai spune biopsie prin mammotome. Se procedeaza la atasarea unui ac de un tub usor de aspirare pentru a se recolta probe si a se curata sangerarea dintr-o anumita regiune.

6. Tipuri de cancer de san

La nivelul sanilor se poate dezvolta mai multe tipuri de cancer, insa la modul general se deosebesc cancerele invazive si cancerele neinvazive.

Cancer mamar neinvaziv: In practica medicala se utilizeaza numele de cancer sau carcinom in situ. Localizat in ductele sanului, nu se extinde in afara sanului. Cel mai frecvent se depisteaza la un examen mamografic.

Cancerul mamar invaziv: Cea mai comuna forma a cancerului invaziv este cancerul mamar ductal invaziv – intalnit in aproximativ 80% din tipurile de cancer mamar. Acest tip de cancer se poate extinde in afara sanului.

Alte tipuri de cancer mamar
Mai putin comune sunt considerate urmatoarele tipuri de cancer:
Cancerul mamar lobular invaziv: Un tip de cancer de san cu o frecventa redusa. Se manifesta prin ingrosarea unei portiuni a tesutului mamar diferita de restul tesutului.

Cancerul de san inflamator: Se raspandeste la sistemul limfatic. Este o forma rara (1- 5% din numarul total de cancere mamare) de cancer de san, insa foarte agresiva. Se manifesta prin blocarea vaselor limfatice de catre celulele canceroase.

Boala Paget a sanului: Deseori, aceasta forma de cancer este diagnosticata in mod gresit pentru ca nu are simptome tipice. Poate sa apara intre 30 si 50 de ani. De regula, se descopera cand boala se afla intr-un stadiu avansat.

Cancer mamar secundar sau metastatic: Cancerul de san avanseaza, de obicei, prin fluxul sanguin sau prin ganglionii limfatici. In astfel de cazuri se poate vorbi despre cancerul mamar secundar sau metastatic.

7. Stadializarea cancerului de san

Dupa diagnosticarea cancerului de san se vor face alte investigatii pentru a se determina raspandirea bolii in organism – stadiul in care se afla boala. Stadializarea cancerului contribuie major la stabilirea prognosticului si a celor mai eficiente optiuni de tratament.

Stadiile cancerului de san I-IV:
 Stadiul I: tumora dezvoltata la nivelul sanului este mai mica sau egala cu 2 cm. In acest stadiu nu se pierd ganglionii axilari si nici nu poate fi vorba de diseminare la distanta.
 Stadiu II: tumora dezvoltata la nivelul sanului poate sa ajunga si la 5 cm. In acest stadiu ganglionii se pot simti la palpare – acestia pot fi mobili sau fixati, insa nu sunt raspanditi in corp.
 Stadiul III: tumora dezvoltata la nivelul sanului poate fi mai mare de 5 cm. Sunt cazuri in care la nivelul pielii apar rani, ulceratii sau indurare. Tumora este raspandita la nivelul ganglionilor limfatici axiali, fara a fi vorba de diseminare la distanta.
 Stadiul IV: este stadiul in care tumora este raspandita la alte organe din corp. Acum pot sa apara metastaze osoase, pulmonare, hepatice sau la nivelul creierului.
Tratamentul recomandat de catre medicii specialisti se stabileste in functie de statiile mentionate anterior. Sistemul de stadializare TNM este in masura sa ofere informatii foarte corecte cu privire la diagnostic.

8. Gradele de diferentiere ale cancerului mamar

Aspectul celulelor canceroase se descrie cu ajutorul gradelor care se stabilesc pentru cancerul de san.
 Grad scazut (G1) – celulele sunt anormale, insa se dezvolta intr-un ritm incetinit;
 Grad mediu (G2) – celulele au un aspect mai anormal in comparatie cu cele din Gradul I;
 Grad crescut (G3) – celulele au un aspect si mai anormal in comparatie cu primele doua grade si pot creste mai repede.

9. Tratamentul cancerului de san

Ingrijirea pacientei cu cancer de san este realizata in mod normal de o echipa multidisciplinara formata din specialisti. Pentru stabilirea tratamentului se tine cont de urmatoarele aspecte:
 Stadiul si gradul de diferentiere al tipului de cancer mamar – de cat de mare este si de raspandirea acestuia;
 Starea de sanatate generala pe care pacienta o are;
 De faptul daca femeia bolnava se afla la menopauza sau nu.

Principalele forme de tratament stabilite pentru cancer mamar:

9.1. Interventia chirurgicala

Aceasta este prima forma de tratament in cazul cancerului de san si depinde de cancerul de san dezvoltat. In practica medicala se aplica urmatoarele tipuri de interventii chirurgicale:

9.1.1. Interventia chirurgicala conservatoare a sanului

Se realizeaza cu scopul indepartarii nodulului canceros (tumorei) – doar a nodulului! O asemenea interventie urmata de radioterapie este similara mastectomiei totale din punct de vedere al eficientei, in cazul cancerului incipient.
Ce presupune concret interventia chirurgicala conservatoare? Poate sa varieze de la tumorectomie si sa se ajunga la o mastectomie partiala sau excizie sectoriala. Cantitatea de tesut indepartata este conditionata de urmatoarele aspecte: tipul cancerului de san, marimea si localizarea tumorei, marimea sanilor si cantitatea de tesut adiacent care trebuie sa fie indepartat. Se indeparteaza din jurul tumorei o zona de tesut sanatos pentru a se determina daca exista celule canceroase in acesta. Dupa analiza tesutului considerat sanatos exista doua posibilitati:
 Rezultatul sa indice celule canceroase, caz in care se va proceda la indepartarea tesutului suplimentar de la nivelui sanului;
 Rezultatul sa nu indice celule canceroase, in acest caz sansele de recidiva fiind mai mici.
De regula, dupa o asemenea interventie se recomanda radioterapie, scopul fiind acela de a se distruge celulele canceroase restante.

9.1.2. Mastectomia

Se efectueaza in scopul inlaturarii intregului san, inclusiv a mamelonului. Unele femei decid ca dupa mastectomie sa suporte o alta interventie chirugicala pentru reconstructia sanului. Interventia poate fi realizata in cazul in care tumora nu s-a extins la ganglionii limfatici. In timpul mastetocmiei se va realiza si biopsia unui ganglion limfatic santinela (SLNB) cu scopul examinarii in laborator pentru a se determina daca exista celule canceroase – s-a extins sau nu cancerul? In cazul in care se constata ca la nivelul ganglionilor santinela exista celule canceroase, asadar, cancerul a diseminat la ganglionii limfatici, poate fi necesar sa se elimine de ganglionii limfatici de la nivelul axilei printr-o alta interventie chirurgicala.

9.1.3. Reconstructia

Prin aceasta interventie se va reconstrui sanul in asa fel incat forma obtinuta sa semene cat mai mult cu a celuilalt san. Reconstructia sanului se poate realiza prin implant sau prin utilizarea de testut propriu dintr-o alta parte a corpului, in acelasi timp cu mastectomia sau mai tarziu – reconstructie imediata, respectiv reconstructie intarziata.

9.2. Radioterapia

In scopul distrugerii celulelor canceroase, in radioterapie se utilizeaza doze controlate de radiatie. Aceasta se poate realiza inainte de interventia chirurgicala pentru a reduce dimensiunea tumorii, insa se efectueaza si dupa interventia chirurgicala si chimioterapie – la 1-2 luni dupa acestea – cu scopul distrugerii celulelor canceroase restante. De regula, pacientelor le sunt necesare sesiuni de radioterapie de cate 5 minute, de 5 ori pe saptamana, timp de 3-6 saptamani. Efectuarea radioterapiei dupa mastetocmie creste cu mult rata de supravietuire a pacientelor.

In functie de tipul de cancer se pot efectua urmatoarele tipuri de radiografii:
 Mamara: Se efectueaza dupa interventia chirurgicala de conservare a sanului. Se aplica pe tot tesutul mamar restant.
 Pentru peretele toracic: Se efectueaza dupa mastectomie. Se aplica la nivelul peretelui toracic.
 Mamara de tip („boost”): Se efectueaza cu doza crescuta in regiunea din care s-a inlaturat tumora.
 Pentru ganglionii limfatici. Se aplica in zona axilei si in zona invecinata acesteia. Are ca scop distrugerea oricarui tip de cancer prezent in ganglionii limfatici.

Intre efectele secundare ale radioterapiei se numara:
 Pielea de pe san se poate irita si poate sa capete o culoare inchisa. De asemenea, pielea de pe san se poate inflama, inrosi si poate fi secretanta;
 Pacienta se poate simti foarte obosita;
 Poate sa apara limfedemul la nivelul bratului.

9.3. Chimioterapia

Chimioterapia presupune administrarea unor medicamente anticanceroase (citotoxice), cu scopul distrugerii celulelor canceroase. De obicei, se aplica dupa realizarea interventiei chirugicale si, in acest caz in care se doreste distrugerea celulelor care nu au fost eliminate, procedura poarta numele de chimioterapie adjuvanta. Sunt si cazuri in care chimioterapia se utilizeaza inainte de a se realiza interventia chirurgicala, cu scopul micsorarii dimensiunilor unor tumori mari – procedura poarta numele de chimioterapie neo-adjuvanta.

Tratamentul administrat pentru chimioterapie suporta mai multe tipuri de medicamente, acestea fiind prescrise in functie de tipul cancerului mamar si de extinderea acestuia. De regula, chimioterapia se face ambulatoriu, la fiecare 2-3 saptamani, pentru o perioada de 4-8 luni.

Intre efectele secundare ale chimioterapiei se numara: ametelile si starile de voma, caderea parului, dureri la nivelul gurii, infectiile, lipsa apetitului, oboseala. Toate aceste simptome pot fi prevenite, dar si controlate, cu anumite medicamente. Foarte important, medicamentele administrate prin chimioterapie opresc productia de estrogen – un lucru benefic, de astfel, deoarece estrogenul favorizeaza cresterea anumitor tipuri de cancer la san. Daca femeia careia i se face chimioterapie nu a ajuns la menopauza, este foarte posibil ca menstrele sa inceteze sa se mai instaleze sub tratament (cititi mai multe despre menopauza). Dupa cura de chimioterapie ovarele pot sa inceapa din nou sa produca estrogen, iar daca acest lucru nu se intampla, menopauza poate sa se instaleze mai devreme, mai ales in cazul femeilor de peste 40 de ani, foarte aproape de menopauza.

9.4. Terapia cu hormoni

Beneficiile tratamentului hormonal constau in faptul ca pot sa reduca nivelul de estrogen si progesteron din organism sau sa blocheze efectele acestora. Singura posibilitate ca aceasta terapie sa reuseasca este legata de prezenta receptorilor estrogeni la celulele cancerului. Daca acesti receptori lipsesc, alternativa este chimioterapia. Terapia hormonala poate fi realizata atat inainte cat si dupa interventia chirurgicala la san, femeilor care nu pot sa suporte o interventie chirurgicala si in situatia in care cancerul s-a raspandit sau a revenit dupa administrarea tratamentului.

10. Metode de prevenire a cancerului de san

Vizitele regulate la ginecolog, mamografiile anuale si autoexaminarea mamara sunt cele 3 masuri, eficiente, necesar de realizat pentru prevenirea cancerului de san.

Masuri preventive in functie de varsta:
Femei intre 20 si 35 de ani:
 Autoexaminare;
 Examen ginecologic anual.
Femei intre 35 si 50 de ani:
 Autoexaminare;
 Examen ginecologic anual;
 Mamografie la fiecare 2 ani.
Femei peste 50 de ani:
 Autoexaminare;
 Examen ginecologic anual;
 Mamografie in fiecare an.

Autoexaminarea sanilor trebuie efectuata de catre toate femeile o data pe luna. In cazul femeilor aflate la varsta fertila, trebuie sa o faca o data pe luna, de preferinta la o saptamana dupa terminarea menstruatiei. La femeile aflate in postmenopauza ar trebui sa o faca tot o data pe luna, la o data usor de memorat.

Cancerul de san (asemeni cancerului ovarian) nu poate fi prevenit, cu toate acestea studiile recente par sa arate ca riscul de cancer de san poate fi redus prin efectuarea de exercitii fizice in mod regulat (cel putin 4 ore pe saptamana), evitarea excesului de greutate si obezitatea dupa menopauza si a consumului regulat de alcool.

In plus, prin studii epidemiologice s-a demonstrat ca utilizarea de tratamente de substitutie hormonala in timpul menopauzei este asociata cu un risc crescut de cancer mamar.